Consumismul şi criza
Trăgându-şi seva din revoluţia industrială din secolele al 18-lea şi al 19-lea, consumismul a devenit o practică generalizată a societăţii moderne. Chiar dacă actuala criză mondială a redus avântul cheltuielilor fără noimă încă pluteşte în aer spiritul avuţiei demonstrate şi dorinţa de a fi mai presus decât "Gicu de la scara 3".
Economiştii şi guvernanţii au încurajat încontinuu populaţia în a acumula şi demonstra repere ale unei stări materiale prospere, aceasta ajungând chiar să le definească poziţia în societate sau chiar imaginea de sine.
Instalarea crizei şi a recesiunii aferente nu a produs efecte în mentalul colectiv, obişnuinţa de a cheltui iraţional rămâne adânc ancorată în subcinştientul social, dar a scos la lumină un fapt bănuit de toată lumea însă niciodată afirmat răspicat: cheltuielile impulsive şi excesive precum şi risipirea masivă a resurselor nu se poate susţine economic.
În lumea modernă, în care proprietatea asupra unor bunuri de consum este concepută ca etalon al unui standard de viaţă ridicat, însăşi existenţa indivizilor a început să fie guvernată de cantitatea de proprietăţi materiale. Consumatorii ajung să se autodefinească prin ceea ce consumă devenind sclavii benevoli ai consumismului.
Pe fondul recesiunii cauzate de criza economică consumismul a fost oarecum frânat fără a intra însă în declin. Reclamele la noi şi noi bunuri şi servicii invadează căminele şi promit un trai îndestulat şi chiar opulent, întotdeauna invidiat de "ceilalţi", conexiunea spirituală dintre indivizi şi dintre comunităţi continuă să se estompeze lăsând loc unei absurde competiţiei absurde.
Pe măsură ce dezvoltarea tehnologică şi industrială accelerează dincolo capacitatea de procesare a creierului uman consumatorii, din ce în ce mai des, încearcă să imite stilul de viaţă al figurilor reprezentative în încercarea de a-şi ridica nivelul statutului social. Procedând astfel nu doar acumulează datorii incredibile ci contribuie chiar la adâncirea prăpastiei ce-i separă pe bogaţi de săraci.
Criticile aduse consumismului sunt cel mai adesea timide întrucât linia dintre avantajele şi dezavantajele acestei culturi sociale este foarte fluidă. Pe de o parte cheltuielile consumatorilor stimulează creşterea economică şi accelerează dezvoltarea tehnologică, pe de altă parte impactul consumului în masă asupra mediului înconjurător şi moralei individuale este greu de trecut cu vederea.
La nivel internaţional există deja o mişcare anti-consumism ce militează pentru informarea indivizilor cu privire la realităţile sociale şi le cere acestora să reflecteze, să pună în balanţă acumularea de bunuri din simpla dorinţă de a fi proprietarul lor cu pierderea valorilor umane şi a conexiunilor sociale.