Scripturi
Cei ce se aşteaptă să găsească în Scripturi o rezolvare clară pentru fiecare impas moral survenit riscă să fie profund dezamăgiţi. Extinderea dimensională a cărţilor sfinte în cazul în care ar fi cuprins în detaliu precepte personalizate poate fi estimată prin evaluarea următoarelor considerente: legile unei ţări, inclusiv documentele legislative şi deciziile curţii supreme de justiţie sunt cuprinse în câteva zeci de volume în format folio; cu toate acestea doar în mai puţin de 10% din cazuri în paginile acestora veţi putea regăsi situaţia care să aibă exact aceleaşi particularităţi cu problema căreia îi căutaţi rezolvare; ca să nu mai vorbim de numeroasele puncte ale codurilor de comportament social asupra cărora legislatorii nu consideră necesar să se pronunţe.
Dacă o asemenea abordare exhaustivă ar fi fost antamată în Scripturi acestea ar fi fost imposibil de redactat şi de citit.
Tocmai de aceea moralitatea este tratată în Scripturi printr-o pleiadă de concepte generaliste privind smerenia, justiţia, bunăvoinţa şi puritatea. Tot aşa sunt construite şi disciplinele ştiinţifice; Matematica, Gramatica, Fizica se bazează pe un set de reguli stricte pe baza cărora se dezvoltă prin exemplificare. Aceste exemplificări nu sunt încercări de rezolvare punctuală a unei probleme sau a alteia ci sunt, mai degrabă, încercări de explicare a regulilor astfel încât toată lumea să priceapă esenţa acestora. Exemplele din Scripturi diferă însă de exemplificările ştiinţifice prin iregularitate, ele sunt livrate dispersat, pe măsură ce ocaziile punctuale au creat o necesitate în acest sens; această particularitate le conferă o putere de persuasiune mai mare, în special pentru cei ce le-au auzit şi au asistat la evenimentele ce le-au determinat.
Mai mult, Scripturile pleacă de la premiza că cei cărora le sunt adresate stăpânesc principiile justiţiei naturale; ele nu încearcă să impună noi reguli de moralitate ci încearcă să determine practicarea celor deja împământenite. Astfel Scripturile condamnă nedreptatea, încălcarea convenţiilor şi escrocheria dar lasă la latitudinea moraliştilor să determine semnificaţia acestor termeni.
În concluzie, rostul Scripturilor nu este acela de a înlocui cercetarea ştiinţifică sau demersurile justiţiei. Menirea lor este să reamintească fiecăruia dintre noi acele valori profunde ce stau la baza conceptului de fiinţă umană.
Dacă o asemenea abordare exhaustivă ar fi fost antamată în Scripturi acestea ar fi fost imposibil de redactat şi de citit.
Tocmai de aceea moralitatea este tratată în Scripturi printr-o pleiadă de concepte generaliste privind smerenia, justiţia, bunăvoinţa şi puritatea. Tot aşa sunt construite şi disciplinele ştiinţifice; Matematica, Gramatica, Fizica se bazează pe un set de reguli stricte pe baza cărora se dezvoltă prin exemplificare. Aceste exemplificări nu sunt încercări de rezolvare punctuală a unei probleme sau a alteia ci sunt, mai degrabă, încercări de explicare a regulilor astfel încât toată lumea să priceapă esenţa acestora. Exemplele din Scripturi diferă însă de exemplificările ştiinţifice prin iregularitate, ele sunt livrate dispersat, pe măsură ce ocaziile punctuale au creat o necesitate în acest sens; această particularitate le conferă o putere de persuasiune mai mare, în special pentru cei ce le-au auzit şi au asistat la evenimentele ce le-au determinat.
Mai mult, Scripturile pleacă de la premiza că cei cărora le sunt adresate stăpânesc principiile justiţiei naturale; ele nu încearcă să impună noi reguli de moralitate ci încearcă să determine practicarea celor deja împământenite. Astfel Scripturile condamnă nedreptatea, încălcarea convenţiilor şi escrocheria dar lasă la latitudinea moraliştilor să determine semnificaţia acestor termeni.
În concluzie, rostul Scripturilor nu este acela de a înlocui cercetarea ştiinţifică sau demersurile justiţiei. Menirea lor este să reamintească fiecăruia dintre noi acele valori profunde ce stau la baza conceptului de fiinţă umană.