Teotihuacan
150 A.D. – 650 A.D.Este Epoca de Aur a Mexicului străvechi şi perioada în care a fost construit un oraş masiv, unul din primele oraşe gigant din Emisfera Vestică, Teotihuacan. Originile sale sunt, încă, misterioase. Nimeni nu a aflat cine erau Teotihuacanii. Deşi şi-au pus amprenta culturală pe toată zona Americii Centrale analiza ADN-ului scheletelor descoperite în oraş indică o totală diferenţiere de ADN-ul aztecilor şi toltecilor ce le-au succedat. Cert este că, după secole de dominaţie culturală asupra Americii Centrale, măreţul oraş Teotihuacan a fost distrus de invadatori necunoscuţi.
Denumirea originală a oraşului este şi ea necunoscută.
Numele actual i-a fost dat de aztecii ce au descins aici la 500 de ani după distrugere. Deşi abandonat de atâta amar de vreme oraşul i-a impresionat atât de mult încât l-au denumit Teotihuacan. În limba lor (nahuatl) denumirea este rezultatul alăturării a două cuvinte teo[tl] (zeu) şi tihua (a deveni) care în interpretarea acceptată înseamnă “locul unde omul devine zeu”.
Părerile sunt împărţite în privinţa constructorilor oraşului. Iniţial, comunitatea ştiinţifică părea să încline spre tolteci. Dovezile care indică înflorirea civilizaţiei Toltece la foarte mult timp după distrugerea oraşul par să demonteze această teorie. În ultima vreme anumiţi cercetători au avansat ideea unei apartenenţe a Teotihuacan-ului la civilizaţia Totonac. Însă vestigiile descoperite în siturile arheologice indică un amestec incredibil de elemente culturale, cele mai cunoscute fiind cele ale civilizaţiilor Mixtec, Zapotec şi Maya. Există chiar şi o teorie conform căreia oraşul a fost ctitorit sau doar dezvoltat de un val multicultural de imigranţi ce a pătruns în valea Teotihuacan fiind alungaţi din locurile de baştină de masiva erupţie a unui vulcan.
În cursul săpăturilor arheologice au ieşit la iveală dovezi şocante cu privire la obiceiurile locuitorilor ce au clădit cu măiestrie divină superbele clădiri şi monumente ale oraşului. Rămăşiţele umane şi animale descoperite sub straturile de praf şi noroi din Piramida Lunii indică apetenţa băştinaşilor pentru (presupuse) ritualuri religioase de sacrificare prin decapitare ca ofrande aduse zeilor sau elemente sacre încorporate în structura construcţiei.
Oare ce mecanisme sociale, politice şi religioase au stat la baza longevităţii acesui oraş al extremelor, care a fost liantul ce i-a permis să reziste şi să domine regiunea Americii Centrale vreme de cinci secole?
Şi cine l-a distrus? Printre clădirile descoperite nu a fost identificată nici măcar o structură cu rol militar deşi experţii sunt de acord că dominaţia oraşului în regiune nu s-a manifestat doar prin cultură ci şi prin forţa armelor.
Oare ce invadator necunoscut a avut forţa să îngenuncheze un oraş ca Teotihuacan?
Cine în acele vremuri ar fi avut capacitatea şi îndrăzneala să întreprindă o asemenea aventură? Să fie oare explicaţia mult mai simplă de atât? Să fie vorba doar de o răscoală a claselor inferioare şi nevoiaşe împotriva elitelor?
Sunt întrebări la care nu vom afla răspunsul prea curând sau poate nu-l vom afla niciodată. Cert este că Teotihuacan este încă o dovadă că evoluţia civilizaţiei umane s-a făcut prin salturi uneori greu de explicat.
Data: 22 decembrie 2009 (23:33)
Arhivat în: Almanah, Aztec, Civilizaţii, Maya, Mexic, Quetzalquatl