William-Adolphe Bouguereau (1825 - 1905)
Deşi în prezent William Bouguereau este considerat a fi unul din marile genii artistice, pe parcursul secolului trecut extraordinarele sale realizări şi chiar reputaţia sa au fost supuse unui asalt sistematic bazat pe alegaţii, care mai de care mai belicoase şi necinstite. Numele său a fost şters efectiv din istoria artei sau, atunci când era menţionat, servea drept exemplu negativ. Şi toate acestea pentru că a îndrăznit să fie primul susţinător al accederii femeilor în academiile franceze dar şi unul din cei mai mari ilustratori ai figurii umane din toate timpurile. În tablourile sale personajele sunt vii şi, dincolo de perfecţiunea redării detaliilor anatomice, reuşesc să transmită o largă paletă de sentimente şi stări sufleteşti.
Bouguereau a fost întotdeauna un artist care şi-a ales singur subiectele. A refuzat întotdeauna să dea curs indicaţiilor altora şi a pictat numai ceea ce i-a convenit şi doar atunci când i-a convenit şi i-a făcut plăcere. Subiectele alese şi stilul său unic i-au adus rapid o întreagă cohortă de discipoli şi imitatori dintre care unii n-au avut niciodată acces direct la cursurile sale. Dincolo de pasiunea pentru arta sa Bouguereau avea şi o deosebită apetenţă pentru a-şi împărtăşi harul cu discipolii care-l priveau ca pe un Mesia şi care aveau rara ocazie de a învăţa tainele artei de la un profesor ce predica exemplul vechilor maeştri şi stăruinţa în muncă fără a le îngrădi posibilitatea de a-şi exprima propria individualitate artistică. Dar paleta disciplilor săi nu era un tot unitar, au existat şi elevi-problemă, cel mai faimos dintre aceştia care nu a rezistat mult sub "aripa" lui Bouguereau. Dacă la început binevoitorul maestru a căutat să-l încurajeze pe Matisse în scurt timp avea să ajungă la concluzia că acesta este o cauză pierdută întrucât părea să nu fi auzit de regulile perspectivei şi nu ştia nici măcar cum se ţine corect creionul.
Deşi criticile la adresa sa şi a operei sale curgeau necontenit maestrul a ştiut să rămână imperturbabil şi să le ignore continuând neabătut în încercarea sa de a găsi frumoseţea absolută. Creator al unei lumi ameţitoare a viselor şi fantasmelor el a continuat să trăiască înconjurat de fecioare, şi amoraşi, arhetipuri idealizate ale unei mitologii scăldate în lumina solară, cărora le-a dat viaţă printr-o paletă coloristică variată şi intensă. A continuat să lucreze cu fervoarea unui posedat încrezându-se cu obstinaţie în propriul simţ estetic şi inspiraţie, fără măcar a remarca turma detractorilor şi fără a simţi nevoia să apere ceva ce, evident, nu avea nevoie de apărare. Ştia parcă că va veni o zi, şase generaţii mai târziu, când toate minciunile, distorsionările şi alegaţiile aveau să fie analizate şi dezamorsate una câte una.