Hamlet cel Comic

Dacă în urmă cu câţiva ani cineva mi-ar fi spus că Hamlet-ul lui William Shakespeare, piesa care ascunde cele mai mari adevăruri ale umanităţii, ar putea fi transformată într-o comedie la care o sală de 1000 de spectatori râde frenetic, cu grohăieli şi tot tacâmul, aş fi spus că nu este posibil.

Regizorul german Thomas Ostermeier, invitat în cadrul Festivalului William Shakespeare la Bucureşti, păstrează constanta „Hamlet poate fi orice”, permiţându-şi luxul de a măcelări textul fundamental al dramaturgiei universale şi de a-l plasa într-o hipercontemporaneitate trendy şi cool?!.

Însă, mai mult decât o comedie ultramodernă cu tente de parodie, Hamletul prezentat de Ostermeier este o construcţie regizorală de mari proporţii (la propriu şi la figurat), o montare încărcată până la refuz cu de toate: mitraliere, cutii de bere şi de lapte, un furtun cu apă pe post de ploaie, proiecţii video, peruci, pământ şi mocirlă, linguriţe de plastic, microfoane, folii de plastic etc. Toate aceste elemente, împreună cu o scenografie cu adevărat reuşită, merită disecate pentru a încerca să se ajungă la sensurile lui Ostermeier, care, în acest spectacol, rareori coincid cu cele ale lui Shakespeare. [...]

Această cronică poate fi citită integral în revista săptămânală de teatru Yorick.

Publicat de: Mihai (C.T.)
Data: 26 aprilie 2010 (13:00)
Arhivat în: Cultură, Hamlet, Shakespeare, Teatru, Thomas Ostermeier