Dilemă: Unde creşte Universul? (II)
Să analizăm puţin cum au ajuns astrofizicienii la teoria expusă în episodul trecut:
Diferenţa între "expansiune" şi "întindere", dincolo de semantică, constă în imaginea sugerată. "Expansiune" incumbă un film mental cu o sumedenie de galaxii care plutesc prin spaţiu, toate având un punct comun de origine faţă de care se îndepărtează cu viteze foarte mari. Conform acestui scenariu avem de-a face cu o colecţie de obiecte care are dimensiuni finite şi creşte deci este firesc să ne întrebăm în ce creşte. Însă, conform teoriilor curente asupra naturii universului, această imagine este complet incorectă.
Din ceea ce ştim până în acest moment galaxiile sunt staţionare, ele nu se mişcă prin spaţiu aşa cum se mişcă avioanele prin aer, pur şi simplu stau pe loc. Cu toate acestea ele se îndepărtează una de cealaltă pentru că spaţiul dintre ele se întinde, exact aşa cum se întâmplă când tragi de capetele unei fâşii de cauciuc.
Sigur, conceptul de mai sus este oarecum greu de asimilat pentru că, din punctul de vedere al omului obişnuit, Universul este un container în care sunt "depozitate" galaxii, sori, planete, etc. Teoria relativităţii ne învaţă însă că Universul nu este chiar atât de simplu cum am fi tentaţi să credem bazându-ne pe ceea ce ne învaţă experienţele noastre de zi cu zi. Ca să putem avea o imagine completă a naturii Universului trebuie să încercăm să integrăm ideile lui Einstein cu propriile noastre concepte şi să ne imaginăm spaţiul ca pe o structură ceva mai complicată care este capabilă să se "întindă" sau chiar să se "curbeze".
Pentru a înţelege conceptele de mai sus, să încercăm să ne imaginăm o bucată de aluat care conţine stafide răspândite în compoziţie. În acest moment nu ştim cât de mare este bucata de aluat, ştim doar că este foarte, foarte mare, că noi stăm pe una din stafidele din interior şi suntem atât de departe de marginea aluatului încât aceasta nu are niciun efect asupra noastră sau asupra percepţiilor noastre. Dacă această bucată de aluat este supusă influenţei unei temperaturi ridicate ea va începe să se mărească, spaţiul dintre stafide se va mări însă ele nu-şi vor schimba poziţia relativă la aluat, vor rămâne fixe, nu se vor mişca prin acesta deşi distanţa dintre ele este din ce în ce mai mare.
Data: 16 mai 2010 (15:00)
Arhivat în: Almanah, Astronomie, Ştiinţă, Univers