Jacques-Louis David (1748-1825)
Născut în Paris la 30 Aprilie 1748 Jacques-Louis David şi-a început educaţia artistică la Colegiul Mazarin. Curând după începerea studiilor însă, pentru că tânărul artist dădea deja dovadă de un talent ieşit din comun, a transferat pentru studiu particular la atelierul lui François Boucher, cu care era oarecum înrudit. Maestrul Boucher şi-a dat seama foarte repede că aptitudinile speciale ale lui David nu se potriveau stilului erotic practicat de el şi l-a îndrumat către Şcoala Franceză din Roma al cărei director era în acea vreme Joseph-Marie Vien.
În Italia David a beneficiat de un mediu propice care i-a permis să dea frâu liber pasiunii sale pentru antichitate şi să intre în contact cu iniţiatorii neoclasicismului. După întoarcerea la Paris, survenită în 1780, artistul devine etalonul opoziţiei morale şi sociale faţă de frivolitatea stilului Rococo. Temele abordate de Jacques-Louis David erau în întregime subordonate noului cult al civismului, devoţiunii, onestităţii şi austerităţii iar lucrările sale au întrunit aprecieri superlative atât din partea criticilor cât şi a publicului.
Simpatizant activ al Revoluţiei Franceze artistul a devenit deputat al Convenţiei Naţionale şi a votat pentru executarea lui Ludovic al XVI-lea iar în plan artistic a fost considerat pictorul oficial al Revoluţiei. În 1794, după căderea lui Robespierre pictorul a fost arestat şi întemniţat, reuşind să evite ghilotina in extremis. Este eliberat la insistenţele fostei sale soţii, o regalistă înfocată, cu care se recăsătoreşte în 1796.
Lucrarea "Intervenţia Sabinelor", începută în temniţă şi terminată în 1799 îl propulsează în atenţia lui Napoleon care-i va acorda titlul de pictor oficial al regimului. Jacques-Louis David devine un suporter înfocat al lui Napoleon şi reuşeşte să-şi păstreze poziţia socială şi artistică de care se bucurase şi înainte de ascensiunea lui Bonaparte.
După înfrângerea definitivă a lui Napoleon, deşi se afla pe lista neagră alături de alţi revoluţionari şi bonapartişti artistul este amnistiat de Ludovic al XVIII-lea care-i face şi oferta de a deveni pictor al curţii. David refuză propunerea proaspătului rege şi se autoexilează la Bruxelles unde a continuat să lucreze şi să aibă succes, picturile sale fiind foarte apreciate de vizitatorii expoziţiilor şi de colecţionari.
Urmare a unui accident de trăsură survenit în 1824, din care nu şi-a revenit niciodată pe deplin, Jacques-Louis David moare la 29 Decembrie 1825. Deoarece familiei sale nu i s-a permis să-l îngroape în Franţa trupul i-a fost înmormântat într-un cimitir din Bruxelles şi doar inima i-a fost adusă la Paris şi îngropată în cimitirul Pierre Lachaise.