Un tip pe cinste
O, Moarte, bătrâne căpitan, e vremea, du-ne
Din ţara asta unde ne plictisim, străini!
Şi apele şi cerul acum sunt de cărbune
Dar inimile noastre sunt pline de lumini.
Otrava ta ne-o toarnă drept balsam şi ne lasă
Să ne-afundam în hăul cel fără de ecou!
Şi dacă va fi raiul sau iadul, nu ne pasă!
Un singur gând ne arde: să dăm de ceva nou.
Ştiam un tip, un tip pe cinste; şi Dumnezeu ştia de el... şi l-a chemat.
RIP Theophile, prietene, iar celei ce ţi-a stat aproape îmbrăţişări de suflet şi sărutări de mâini.