Politician de strapontină: Crin Antonescu

În România s-a născut un nou tip de politician. Politicianul de strapontină este genul de individ care intră la teatru după începerea spectacolului, se aşează la marginea unui rând, cât mai în spate cu putinţă şi, în timp ce scuipă voiniceşte coji de seminţe printre dinţi, vociferează de mama focului criticând prestaţia actorilor şi concepţia regizorală. Nu aplaudă niciodată, nici măcar de complezenţă, este ferm convins că asistă la un fiasco ce nu s-ar fi produs cu el în rolul principal.

Ferească Dumnezeu să fie invitat pe scenă să arate ce poate. Încep instantaneu lamentările, explicaţiile, justificările, el nu poate juca cu ceilalţi actori pentru că nu-l iubesc, textul scenariului are literele prea mici, decorul are o tentă kaki şi pe el culoarea asta îl plictiseşte etc.

Unul din cei mai mari politicieni de strapontină actuali este liberalul (?) Crin Antonescu. Tare în clonţ, aprig în "prinţipuri", moale şi maro în realizări 'mnealui e contra. Nu contează contra cui sau ce. Este contra. Neargumentat, stupid pe alocuri dar contra. Nici nu ar putea fi pro. A fi pro înseamnă a-ţi asuma riscul de a pune umărul la treabă. Iar domnul Antonescu stă cam prost cu treaba. Asta dacă nu cumva e treaba mare în direct la TeVe. Am zis că-i tare'n clonţ? Am zis. În afară de asta zero. Barat.

Azi a vorbit în Parlament. Îi ieşeau panglicile pe nas de ziceai că face Iosefini repetiţii. Doamne ce s-a mai luptat, ce s-a mai zbătut, cât s-a "consecventizat" pe el dacă-mi este permisă o mică licenţă. A plecat de la Cuza, săracu, şi, trecând prin Carol al II-lea şi Ceauşescu, a ajuns la Boc. Şi la Boc a luat foc. A început să aibă viziuni. Apocaliptice. Libertăţi ucise în faşă, camarile dezgustătoare (nu aia a lui - Sică "Organ", "Nenea" Norica etc. - cele ale altora, să fim bine înţeleşi), clasă politică slabă şi tremurândă, morţii de la Revoluţie'l bântuie, presa slugarnică... Aloo, Caragiale, de ce trăişi bre aşa puţin, iote colea material de două piese şi-o scenetă!

Prea mic pentru un război atât de mare musiu' Antonescu stă cu sabia scoasă şi o vântură ameninţător pe deasupra grămezii de cartofi din popota regimentului. Din când în când visează cu ochii deschişi la fapte de vitejie şi bătălii câştigate. Se sperie repede şi merge să mai mestece în ciorbă, cu urechea aţintită la sunetul înfundat al înleştărilor de pe linia frontului.

Publicat de: Mihai (C.T.)
Data: 23 decembrie 2009 (15:54)
Arhivat în: Crin Antonescu, Editorial, Guvern, PNL, Politică