Subvenţionarea ziarelor: O necesitate? (I)

Aşa cum toată lumea poate observa, încetul cu încetul, presa scrisă moare. Şi nu din cauza crizei şi nici pentru că cetăţenii nu mai vor să se informeze ci din cauza unui amalgam de factori care au doar o legătură oarecum tangenţială cu presa.

Cel mai important astfel de factor este atitudinea patronilor de presă care manifestă un total dezinteres faţă de valorile civismului şi chiar faţă de cele ale democraţiei. Singura lor zonă de interes este cea lucrativă în care, la loc de frunte, tronează comerţul şi divertismentul, categorii ce au potenţialul, cred ei, să-i umple de bani. Mulţi dintre aceşti patroni de presă au achiziţionat şi înfiinţat ziare şi reviste cu costuri enorme, mult peste valoarea de piaţă a publicaţiilor respective, cu unicul scop de a le servi ca pârghie pentru "aranjarea apelor" politice. Acum, după ce "pârghiile" s-au dovedit a fi de plastelină, patroneii au început să se uite pe cifrele contabile. Şi s-au îngrozit. Departe de a aduce profit, ziarele şi revistele lor, chiar tabloidizate până la paroxism, sunt adevărate găuri negre. Ca urmare, afoni fiind în domeniu, în loc să treacă la măsuri de eficientizare, se apucă să le închidă, nu înainte de a încerca mai întâi să le salveze ca pe frizeria din colţ, apelând la singura practică economică care le este familiară - concedierile masive.

Există voci, chiar şi din rândul jurnaliştilor, care încearcă să categorisească lumea virtuală ca un alt factor determinant al crizei prin care trece presa. Pentru ei Internetul este lucrătura diavolului care încearcă, din răsputeri, să ucidă presa scrisă. Idei de împrumut, adunate de prin lume. Care Internet? Ce rată de penetrare şi utilizare efectivă are Internetul în România? Este Internetul promotorul modelelor de bussiness dezastruoase pe care-şi fundamentează activitatea majoritatea presei scrise? Să fim serioşi criza presei scrise nu este rezultatul Internetului şi nici măcar al crizei financiare (conform isteriei naţionale ar fi trebuit scris Crizei Financiare). Criza presei scrise a început de mult, încă din clipa în care Adamul jurnaliştilor de "vânătoare şi bombardament" a decis să guste din fructul oprit al abandonării deontologiei profesionale şi eticii.

Publicat de: Mihai (C.T.)
Data: 25 ianuarie 2010 (18:00)
Arhivat în: Antitrust, Diverse, Editorial, Jurnalişti