Combatanţii uitaţi de timp
La 26 Decembrie 1944 sublocotenentul de informaţii Hiroo Onoda, în vârstă de 23 de ani, era trimis pe insula Lubang din Filipine cu misiunea de a transforma mica garnizoana japoneză staţionată acolo într-o formaţiune de gherilă care să împiedice, prin orice mijloace, utilizarea de către inamic a pistei de aterizare şi a portului. Înainte de plecarea spre insulă comandantul de divizie îi transmite următorul ordin: "Îţi este ferm interzis să te sinucizi. Poate vor trece trei ani sau chiar cinci dar sigur vom veni după tine, orice s-ar întâmpla. Până atunci, chiar dacă rămâi cu un singur soldat, vei continua lupta. Nucile de cocos ar putea rămâne singura ta sursă de subzistenţă. Dacă va fi aşa, te muţi în cocotieri! Orice ar fi să se întâmple să nu te predai."
29 de ani mai târziu, îmbrăcat în zdrenţele ce fuseseră odată uniforma armatei imperiale, cu sabia la cingătoare şi purtând cu mândrie bătrâna-i puşcă Arisaka, în stare perfectă de funcţionare, plus 500 de cartuşe şi câteva grenade, bărbatul de 52 de ani uitat în tranşeele celui de-al doilea război mondial asculta în poziţie de drepţi ordinul unuia din foştii săi comandanţi, maiorul Taniguchi, retras între timp în viaţa civilă ca librar: "Japonia a pierdut războiul. Toate operaţiunile militare trebuie să înceteze fără întârziere".
În 1953 Ion Iliescu devenea, la vârsta de 23 de ani, un mândru soldat al Partidului Comunist şi se avânta, plin de elanul tinereţii, în lupta cu duşmanul imperialist. După 57 de ani, purtându-şi cu mândrie şapca bolşevică, fosila comunistă continuă apriga luptă împotriva expansioniştilor americani. Noua sa ţintă este scutul antirachetă care i-a oripilat pe stăpânii săi de la Moscova iar misiunea îi este clară. El trebuie să împiedice sau măcar să întârzie cât se poate de mult amplasarea unor elemente ale acestuia pe teritoriul României. Operaţiunile de gherilă gândite de Iliescu au fost declanşate deja şi se află în stadiul declaraţiilor de presă.
"Oricum ar fi, angajamentul ca ţara noastra să găzduiască amplasarea de scut anti-rachetă trebuie să treacă neapărat prin Parlament. CSAT ia nişte decizii, dar acestea trebuie să treacă prin Parlament.
Acolo, în dezbaterea parlamentară, este foarte posibil să se solicite şi organizarea unui referendum naţional referitor la această problemă. După ce au analizat mai bine consecinţele unui scut anti-rachetă, cehii si polonezii s-au dezis de un astfel de angajament."
Deşi între ofiţerul japonez şi militantul comunist există anumite similitudini diferenţa dintre ei este clară şi determinantă: onoarea şi patriotismul exacerbat al japonezului versus lipsa totală a acestora din "bagajul" bolşevicului.
Se va găsi oare vreodată un comandant de-al lui Ion Iliescu care să-i transmită ordinul de capitulare? Sincer, nu cred.
Data: 6 februarie 2010 (07:00)
Arhivat în: Editorial, Ion Iliescu, Politică