Rusia: Bătăuşul clasei
Ori de câte ori vine vorba de aplicarea unor măsuri cu caracter defensiv, mai ales în ceea ce Rusia consideră a fi "zona sa de interes", acest stat reacţionează cu o violenţă ieşită din comun, cel puţin aceasta poate fi impresia unui observator al cărui set de principii morale şi politice se bazează pe o cultură a toleranţei şi responsabilităţii.
Cu totul altfel se vede realitatea din ţara ciudată, aşezată pe două continente, zonă în care morala şi doctrinele occidentale au pătruns doar sub forma unor curiozităţi filosofice ce servesc teoreticienilor doctrinari doar ca exemplificare negativă. Este o parte a lumii aflată dincolo de graniţa realului şi normalităţii, un spaţiu geografic şi demografic, în care monumentala prostie numită comunism a fost pusă în practică şi în care a luat naştere conceptul "războiului etern" ale cărei linii directoare au fost elaborate de Lenin şi acolitul acestuia Troţki cu scopul iniţial de a-şi justifica crimele şi abuzurile. Astfel, potrivit celor doi mari criminali bolşevici, cine era împotriva lor devenea, din simplu oponent, un inamic al statului, al proletariatului şi al comunismului ("dai în mine, dai în fabrici şi uzine" nu este o simplă zicală amuzantă aşa cum cred mulţi aiuriţi, este un crunt memento pentru "romanticii" atraşi de ideologia stângistă) şi de aceea respectivul trebuia zdrobit literalmente, fără a mai pierde timpul încercând să-i demonstrezi că nu are dreptate.
Principiul războiului etern a fost preluat şi "rafinat" ulterior de Stalin şi adaptat la întreg spectrul politicii ruseşti, devenind un pilon de bază al liniilor de politică externă ale acestui stat, indiferent cum s-a numit acesta din 1920 încoace, menit să perpetueze fantasmagorica iluzie a unei puteri mondiale ce-şi permite să bată cu pantoful în masă.
Menţinerea iluziei de putere este atât de importantă pentru Rusia încât nici măcar abandonarea celor mai elementare principii morale nu pare a fi un preţ prea mare pentru atingerea acestui scop. Teroarea a devenit singura metodă de relaţionare a Rusiei cu restul lumii iar orice măsură, fie ea şi una eminamente defensivă, care ar reduce capacitatea rusească de ameninţare la adresa altor state, este privită ca un atac la adresa suveranităţii sale.