Iran: Cum să-ţi pierzi principalii susţinători
Dacă te mănâncă undeva şi ai impresia că eşti buricul Pământului de obicei nu păţeşti nimic atâta timp cât faci doar gălăgie. Dacă te apuci însă de demonstrat starea menţionată ajungi să fii scărmănat zdravăn.
Este situaţia spre care se îndreaptă, cu paşi grăbiţi de un islamism din ce în ce mai nerăbdător şi agresiv, statul iranian ai căror conducători par a fi înnebunit brusc sub influenţa tânguielilor muezinilor.
Ştirea că Iranul a trecut la producerea de uraniu îmbogăţit (care numai combustibil pentru centrale atomoelectrice nu este) s-a răspândit ca un fior rece pe coloana vertebrală a lumii şi în faţa crudului adevăr chiar şi cei mai aprigi contestatari ai teoriei referitoare la înarmarea nucleară a acestui stat se văd nevoiţi să înghită în sec şi să-şi reconsidere poziţia.
Chiar şi Rusia, care se opune "din principiu" oricărei acţiuni în care sunt implicaţi americanii, pare să-şi fi pierdut răbdarea în privinţa Iranului şi începe să îndoiască de sinceritatea conducătorilor săi.
Anunţul rusesc, ce vine imediat după amânarea livrării unui lot de proiectile anti-rachetă (da au şi ruşii scut anti-rachetă, da este un sistem foarte performant şi da, îl vând iranienilor) achiziţionat de Iran din Rusia, se sincronizează perfect cu un Obama ce pare să se trezească amorţeala ce i-a caracterizat prima parte a mandatului şi care a anunţat ieri că are în lucru un plan de impunere a unor sancţiuni economice foarte severe împotriva Iranului. Această sincronizare poate duce cu gândul la o înţelegere prealabilă între Moscova şi Washington în privinţa unui set de astfel de sancţiuni menit să stopeze înarmarea nucleară a unui republici islamice din ce în ce mai incomodă aflată în coasta Rusiei.
Dacă Rusia şi Statele Unite au bătut palma în problema iraniană singurul "hop" rămas în calea impunerii de sancţiuni rămâne China, care are drept de veto. Ştim însă, din poziţiile avute de China în trecut, că acest stat nu agrează ideea de a fi singurul care se opune în chestiuni cu adevărat importante şi de interes global. Iar dacă analizăm atent şi "conflictul" China-Statele Unite în "problema" Dalai-Lama am putea spune cu oarecare siguranţă că statul chinez îşi pregăteşte o "faţă curată" ca să nu facă uz de dreptul său de veto. Vor adopta o poziţie favorabilă americanilor dar vor putea spune oricând: "Noi nu suntem în remorca Statelor Unite, avem chiar neînţelegeri de principiu cu preşedintele Obama dar problema înarmării nucleare a Iranului este prea spinoasă pentru a vota împotriva sancţiunilor."
Data: 10 februarie 2010 (08:00)
Arhivat în: Asia, China, Internaţional, Iran, Rusia, Statele Unite