Jean-Léon Gérôme (1824 - 1904)
Născut la Vesoul, în Franţa, Jean-Léon Gérôme începe să ia lecţii de pictură la 14 ani după ce studiase desenul vreme de cinci ani. În 1840 pleacă spre Paris cu o scrisoare de recomandare adresată lui Paul Delaroche care, în acea vreme, era la apogeul faimei sale.
Influenţa lui Delaroche a fost determinantă pentru formarea stilului lui Gérôme, picturile sale cu caracter istoric arătând un amalgam de neoclasicism şi romantic transpus pe pânză în culori vii şi forme monumentale. Cu ajutorul maestrului, probabil, Jean-Léon Gérôme primeşte o comandă pentru o reproducere destinată Reginei şi i se repartizează un atelier la Luvru. Această lucrare, prima dintr-o lungă serie de opere executate la comandă, a fost remarcată şi lăudată de renumitul poet şi critic de artă Théophile Gautier, omul care avea să-l sprijine pe Gérôme de-a lungul unei bune părţi din carieră, datorită cronicii sale tânărul pictor ajungând celebru peste noapte.
În 1855 vizitează Turcia pentru a efectua o serie de studii aferente unei comenzi oficiale de proporţii, fără să bănuiască efectul pe care această călătorie îl va avea asupra carierei sale. După o altă vizită, de data aceasta în Egipt, realizează o serie de lucrări specifice în care Gautier remarcă şi elogiază o viziune prospătă şi adevărată asupra Orientului Apropiat. Varietatea subiectelor şi temelor abordate era efectiv uimitoare şi acesta este punctul de cotitură al carierei sale, momentul în care s-a consacrat ca Orientalist.
La sfârşitul lui 1861 Gérôme vizitează din nou Orientul apropiat şi, vreme de opt luni, trece prin Egipt, Iudeea şi Siria familiarizându-se cu lumea orientală şi începând să înveţe araba. În Ianuarie 1868 întreprinde o nouă călătorie în Orientul Mijlociu. Petrece trei luni şi jumătate schiţând şi făcând fotografii pe tot parcursul periplului, din Alexandria în sus pe Nil până la Cairo şi Giza, apoi cu trenul până la Suez, urmând un safari spre Muntele Sinai pe malul stâng al Mării Moarte, traversând apoi peninsula Aqaba spre Petra pentru a ajunge, într-un final, la Ierusalim.
Întors în atelierul din Paris artistul lansează o serie de picturi "standard", modele singulare reprezentate cu costume şi podoabe colectate în cursul călătoriilor efectuate, toate pictate cu minuţiozitate: arabi, arnăuţi, negustori, başbuzuci, măcelari - aşezaţi, fumând, jucând şah sau doar pozând alături de puşti, săbii, vase, narghilele etc. A pictat de asemenea şi o remarcabilă serie de scene localizate în băi publice imaginare, încorporând două sau mai multe nuduri, încăperi fanteziste pline de faianţă colorată, fântâni şi abur prin care se filtrează razele de lumină.
Se poate spune că Jean-Léon Gérôme este pictorul care a reuşit să aducă în atenţie un nou mod de a privi lumea islamică. A exhibat nu doar senzualitatea şi încântarea din scenele de îmbăiere ci şi o meticuloasă redare a detaliilor ce a pus într-o nouă lumină cultura şi obiceiurile Orientului Mijlociu, descriind lumea islamică aşa cum era aceasta pe vremuri, luminoasă, limpede şi armonioasă.