John William Godward (1861-1922)
John William Godward a văzut lumina zilei într-o familie respectabilă şi înstărită din Londra. Perioada copilăriei şi-a petrecut-o în umbra dominatoare a tatălui său care dorea ca fiul său să urmeze tradiţia familiei în domeniul bancar şi al asigurărilor. Viaţa de familie în epoca victoriană fiind oarecum claustrofobă tânărul Godward căuta să-şi ocupe timpul cu diverse activităţi printre care se număra şi desenul. Cum schiţele sale păreau promiţătoare familia sa i-a aprobat să aprofundeze tainele desenului, împreună cu o cunoştinţă a tatălui său - William Hoff Wontner - care la acea dată era un renumit arhitect şi designer. Astfel între 1879 şi 1881 John William avea să-şi petreacă serile împreună cu arhitectul şi fiul acestuia, William Clarke Wontner, care avea să-i devină prieten pe viaţă. După moartea lui W. H. Wontner, Godward, acum în vârstă de douăzeci de ani, îşi continuă studiile artistice împreună cu fiul acestuia care, fiind cu patru ani mai mare, era deja profesor de artă.
În 1887 John William Godward este acceptat ca expozant la Expoziţia de Vară a Academiei Regale. Deşi lucrările sale nu au stârnit cine ştie ce interes, participarea la acest prestigios eveniment i-a determinat familia să-l accepte ca pe un artist "adevărat". A continuat să expună cu regularitate în cadrul acestei manifestări artistice recurente până în anul 1905.
În 1890, ca urmare a creşterii din ce în ce mai accentuate a veniturilor provenite din vânzarea tablourilor, artistul are în sfârşit ocazia să părăsească casa părintească şi să se mute într-o casă spaţioasă, fără etaj, în care-şi amenajează un atelier pe măsură. Mutarea se dovedeşte a fi benefică, în acelaşi an Godward reuşind să picteze aprozimativ 25 de tablouri în ulei. Şi anul următor se dovedeşte a fi prolific, artistul reuşind să termine 21 de tablouri, câteva dintre acestea reuşind să stârnească atenţia mediei şi să-i aducă un succes financiar consistent.
În 1894 Godward se mută din prima sa reşedinţă şi încheie un contract de închiriere pe 40 de ani a unei proprietăţi remarcabile. Proprietatea este rapid transformată pentru a satisface gusturile noului rezident, devenind o vilă romană ridicată în mijlocul unei grădini în care abundau pergole şi fântâni. Această transformare este însă doar spre desfătarea artistului care se retrage între zidurile case sale ca într-o sihăstrie, ieşind foarte rar şi numai cu scopul de a vizita magazinele şi negustorii de antichităţi.
Odată cu începutul noului secol Godward este nevoit să constate că, în Anglia post-victoriană, stilul său clasic începe să devină desuet, ceea ce-l determină să înceapă să expună la Paris şi în alte capitale de pe bătrânul continent. Italia pare să exercite o atracţie magică asupra artistului iar în 1912 acesta se mută împreună cu soţia la Roma. Această mutare, care i-a permis un contact permanent cu înfloritorul clasicism italian al acelei perioade, a adăugat valoare lucrărilor sale prin aerul de autenticitate degajat, cea mai pregnantă influenţă resimţită fiind cea a Pompeiului pe care Godward l-a vizitat în nenumărate rânduri.
În 1921 familia Godward revine în Anglia unde starea de sănătate a artistului se deteriorează în urma stărilor depresive cauzate de conflictul din ce în ce mai acut între firea sa orientată spre clasicism şi modernismul intelectual în plină ascensiune. Depresia din ce în ce mai accentuată şi dipepsia de care suferea în urma malnutriţiei autoimpuse îl determină să se sinucidă în 1922, în baia reşedinţei sale închiriată în 1894.
Artistul este înmormântat într-un cimitir din vecinătatea studioului său unde, în anul 1904, achiziţionase un loc de veci situat în apropierea mormintelor altor artişti din epoca victoriană.