Mic tratat de propagandă (I)
Introducere
De origine latină fiind, "propaganda", înseamnă "ceea ce trebuie împrăştiat". În enciclopedii termenul apare definit ca "un mesaj ce slujeşte intereselor mesagerului", definiţie la obiect dar oarecum laconică. Mult mai descriptivă este definiţia găsită de profesorii Garth S. Jowett şi Victoria O'Donnell care, în traducere liberă, sună cam aşa: "Propaganda este o tentativă deliberată, sistematică, de alterare a percepţiilor, de manipulare a conştiinţei şi comportamentului în scopul generării de reacţii ce corespund intenţiilor propagandistului". Cu alte cuvinte propaganda este instrumentul prin care se influenţează mintea umană astfel încât reacţiile oamenilor să vină în sprijinul intereselor propagandistului. Cum orice cauză îşi are promotori şi toţi promotorii utilizează propaganda, se ajunge adesea la situaţii în care ideile şi informaţiile cu caracter propagandistic sunt amestecate cu idei şi informaţii "curate" şi diseminate prin aceleaşi canale informative. Acesta este şi motivul pentru care orice contemporan cu capul pe umeri, înainte de a asimila informaţia primită, mai întâi o analizează, trecând-o prin diverse filtre, cu scopul de a decela eventualele interese ascunse în spatele acesteia.
Filtrele aplicate informaţiei în zilele noastre trebuie să fie extrem de fine întrucât propaganda a evoluat foarte mult şi a ajuns la un nivel al rafinamentului care-i permite să transmită mesaje informative în aparenţă, care au însă un scop pur persuasiv. Pasajele reale şi corecte, diseminate în conţinutul unor mesaje de acest tip, sunt cel mai adesea atent selectate şi scoase din contextul original în scopul de a spori gradul de persuasiune în vreme ce datele ce pot compromite intenţia propagandistică sunt omise cu bună ştiinţă. Un alt aspect care caracterizează mesajele propagandistice este apelul la emoţii care se face în detrimentul raţiunii. Şi această caracteristică este una bine ţintită întrucât analiza "la rece" ar permite individului ţintă să tragă propriile concluzii, în vreme ce reacţia emoţională, declanşată prin invective, catalogări, persiflări, discursuri lacrimogene etc. poate fi mult mai uşor canalizată în direcţia urmărită de propagandist.
În cele ce urmează vom analiza şi exemplifica câteva din cele mai cunoscute tehnici de propagandă utilizate pe scară largă în zilele noastre.
Data: 18 mai 2010 (09:00)
Arhivat în: Antitrust, Editorial, Politică, Propagandă