India: Problema musulmană (VI)
Poate singura faţetă pozitivă a atentatelor petrecute la Bombay în 2008 este faptul că nimeni nu a blamat comunitatea indienilor musulmani în ansamblu. Aceştia chiar au făcut front comun împotriva terorii printr-o mişcare spontană de data aceasta, spre deosebire de cele desfăşurate cu alte ocazii când era evident că participă la un spectacol regizat. Această ocazie de a sparge bariera mentală ce înconjoară comunitatea şi a introduce acele elemente care să-i impulsioneze cu adevărat nu pare să fi fost sesizată de cei interesaţi iar timpul se scurge rapid în defavoarea acestora. Pentru avizaţi soluţia problemei indienilor musulmani este însă foarte simplă şi la îndemână.
Primul pas ar consta în atragerea şi angrenarea în proiect a mullah-ilor moderaţi. Într-adevăr, există stereotipul mullah-ului bărbos şi ultra-fundamentalist cu mentalităţi de acum 1.000 de ani, peste care este foarte greu de trecut, adevărul este, însă, că mulţi dintre aceştia sunt în fapt inteligenţi şi progresişti, promotori activi ai drepturilor femeilor, convinşi de beneficiile educaţiei moderne şi, mai ales, complet refractari la orice formă de extremism. În acest moment ei sunt în minoritate deoarece nu sunt sprijiniţi în nici un fel de autorităţile statului indian şi tocmai de aceea instinctul de supravieţuire le spune să nu încerce să iasă în evidenţă. Greşeala majoră a guvernului indian este că nu înţelege utilitatea acestor mullah-i. Sunt clerici islamici foarte calificaţi, au studiat Coran-ul şi Hadit precum şi legea şi jurisprudenţa islamică. Odată atraşi aceşti clerici moderaţi de partea statului mare parte a problemei poate fi deja considerată a fi rezolvată iar opoziţia creată de fundamentaliştii imbecili ancoraţi în Evul Mediu va putea fi pur şi simplu ignorată.
Cel de-al doilea pas trebuie să fie îmbunătăţirea condiţiilor de trai din ghetouri. Reţeaua sanitară şi drumurile nu sunt strălucite nici în afara ghetourilor însă în interiorul acestora situaţia este critică din cauza dezinteresului deliberat. Şcolile nu pot fi construite peste noapte şi oricum sistemul educaţional în India este oarecum firav. Alternativa este oferită de Madrase, sunt instituţii deja împământenite, funcţionează bine (cu limitările aferente) şi pot fi stimulate financiar pentru a oferi studii moderne, în completarea celor islamice. Se poate crea astfel fundamentul pentru eliberarea musulmanilor indieni de sub jugul obscurantismului religios.
Cel de-al treilea pas ar fi un program de recrutare şi promovare a musulmanilor în poliţie şi armată. Acest pas numai că le va da acestora sentimentul de apartenenţă la naţiune şi utilitate socială dar va ajuta şi la îmbunătăţirea imaginii autorităţii statale. De asemenea, o astfel de măsură, ar favoriza reducerea rapidă a ameninţării reprezentate nu numai de fundamentaliştii islamici ci şi de cei hinduşi.
Completarea celor trei paşi descrişi mai sus ar încheia prima fază a eliminării problemei musulmane din India şi ar crea premizele pentru declanşarea celei de-a doua faze: crearea unui nou sistem legislativ acceptabil care să fie considerat acceptabil atât de hinduşi cât şi de musulmani precum şi implementarea unui set de măsuri care să conducă la depăşirea obstacolelor ce stau în calea convieţuirii celor două mari religii.
Primul pas ar consta în atragerea şi angrenarea în proiect a mullah-ilor moderaţi. Într-adevăr, există stereotipul mullah-ului bărbos şi ultra-fundamentalist cu mentalităţi de acum 1.000 de ani, peste care este foarte greu de trecut, adevărul este, însă, că mulţi dintre aceştia sunt în fapt inteligenţi şi progresişti, promotori activi ai drepturilor femeilor, convinşi de beneficiile educaţiei moderne şi, mai ales, complet refractari la orice formă de extremism. În acest moment ei sunt în minoritate deoarece nu sunt sprijiniţi în nici un fel de autorităţile statului indian şi tocmai de aceea instinctul de supravieţuire le spune să nu încerce să iasă în evidenţă. Greşeala majoră a guvernului indian este că nu înţelege utilitatea acestor mullah-i. Sunt clerici islamici foarte calificaţi, au studiat Coran-ul şi Hadit precum şi legea şi jurisprudenţa islamică. Odată atraşi aceşti clerici moderaţi de partea statului mare parte a problemei poate fi deja considerată a fi rezolvată iar opoziţia creată de fundamentaliştii imbecili ancoraţi în Evul Mediu va putea fi pur şi simplu ignorată.
Cel de-al doilea pas trebuie să fie îmbunătăţirea condiţiilor de trai din ghetouri. Reţeaua sanitară şi drumurile nu sunt strălucite nici în afara ghetourilor însă în interiorul acestora situaţia este critică din cauza dezinteresului deliberat. Şcolile nu pot fi construite peste noapte şi oricum sistemul educaţional în India este oarecum firav. Alternativa este oferită de Madrase, sunt instituţii deja împământenite, funcţionează bine (cu limitările aferente) şi pot fi stimulate financiar pentru a oferi studii moderne, în completarea celor islamice. Se poate crea astfel fundamentul pentru eliberarea musulmanilor indieni de sub jugul obscurantismului religios.
Cel de-al treilea pas ar fi un program de recrutare şi promovare a musulmanilor în poliţie şi armată. Acest pas numai că le va da acestora sentimentul de apartenenţă la naţiune şi utilitate socială dar va ajuta şi la îmbunătăţirea imaginii autorităţii statale. De asemenea, o astfel de măsură, ar favoriza reducerea rapidă a ameninţării reprezentate nu numai de fundamentaliştii islamici ci şi de cei hinduşi.
Completarea celor trei paşi descrişi mai sus ar încheia prima fază a eliminării problemei musulmane din India şi ar crea premizele pentru declanşarea celei de-a doua faze: crearea unui nou sistem legislativ acceptabil care să fie considerat acceptabil atât de hinduşi cât şi de musulmani precum şi implementarea unui set de măsuri care să conducă la depăşirea obstacolelor ce stau în calea convieţuirii celor două mari religii.