Insula Paştelui
O bucăţică minusculă de pământ golaş bătută de vânturi în imensitatea oceanului numită Rapa Nui continuă să suscite interesul şi să captiveze, chiar şi acum, la mai bine de 300 de ani după "descoperirea" sa de către Compania Olandeză a Indiilor de Vest, în Duminica Paştelui, anul de graţie 1722. Pierdută în imensitatea Oceanului Pacific, la mai bine de 2.000 de kilometri de vecinul său cel mai apropiat (insulele Pitcairn), este cea mai izolată insulă locuită din lume. Numită "Buricul Lumii" de primii colonişti, Insula Paştelui este un adevărat muzeu de istorie naturală în aer liber, ascunzând pe o suprafaţă de aproximativ 80 de kilometri pătraţi unele din cele mai valoroase tezaure arheologice.
În zilele noastre insula se identifică aproape în exclusivitate prin faimoşii "moai", cele opt sute şi ceva de figuri din piatră ce scrutează cu privirile goale orizontul îndepărtat. Multe dintre aceste statui sunt cioplite din blocuri de tuf vulcanic - lungi de 15-20 de metri şi cântărind până la 250 de tone - ce au fost transportate kilometri întregi pentru a fi ridicate pe uriaşe altare de piatră denumite "ahu", cândva între secolele IX-XVII, fie de polinezienii ce au debarcat pe insulă în jurul anului 500, fie de misterioşi artizani preincaşi ajunşi aici tocmai din Peru.