Declaraţii, peroraţii...

Fotografia alăturată este, cred, sugestivă pentru imaginea deplorabilă a Parlamentului din zilele noastre: o matracucă decrepită, plină de ticuri oribile, ce-şi vântură de colo-colo preaîncărcata experienţă de viaţă într-o fustiţă pân' la tur şi cocoţată pe tocuri sado-maso.

Chiar nu ştiu ce a spus exact Viktor Orban şi sincer, nici nu mă interesează. Premierul maghiar nu lasă impresia unui tâmpit şi nu cred că-şi doreşte să zgândăre orgoliile unui vecin extrem de irascibil despre care ştie foarte bine că are capacitatea de a-l zdrobi în cel mult o săptămână, ţinând cont că Duminica e zi de repaus.

În 1919 am fost la Budapesta, în 1944 la fel şi de-o fi nevoie ne-om mai duce că deja ştim drumul. Liderii unguri ştiu şi ei asta şi tocmai de aceea toată zbaterea şi dezbaterea de aseară din Parlament a fost ridicolă şi total lipsită de sens. Orice declaraţie a ungurilor ce nouă ni se pare iredentistă, revanşardă etc. nu ne este destinată. Este doar politicianism ieftin, vânătoare de capital electoral, punct.

Nu pot să trec însă peste discursul la temă (dar, ca de obicei, pe lângă subiect) al lui Crin Antonescu. Debordând de grosolănia şi grobianismul specifice, vorbele liderului cu mintea extrem de odihnită mi-au creat o stare de disconfort teribilă. Aşa cum spuneam şi cu altă ocazie neamul ăsta ciudat al nostru trebuie să aibă mare grijă pe cine îşi doreşte la comandă.

Publicat de: Mihai (C.T.)
Data: 17 martie 2011 (09:00)
Arhivat în: Crin Antonescu, Parlament, Scurte