Precambrian: Eonul Hadean (I)
Introducere
Hadeanul sau "Eonul Pregeologic" este perioada de timp, începută acum 4,5 miliarde de ani şi încheiată cu 3,8 miliarde de ani în urmă, în care Pământul a trecut din starea gazoasă în stare solidă. Din cauza profundelor şi violentelor transformări suferite de Terra în această perioadă ea a fost denumită, sugestiv, după numele zeului grec al infernului: Hades.
Chiar înainte de începutul acestei perioade, Pământul, ca şi celelalte planete din Sistemul Solar s-a format, prin contracţie gravitaţională şi acreţie, dintr-un imens disc de gaze şi praf ce gravita în jurul soarelui, cunoscut ca "Nebuloasa Solară". Soarele a dobândit un nucleu prin compactare gravitaţională şi a atins stadiul în care s-a declanşat fuziunea nucleară, începând să emită lumină şi căldură. Particulele din Nebuloasa Solară au început agregarea în planetoizi (corpuri cereşti de dimensiunea asteroizilor) care, prin fuzionări de impact succesive, în timp, s-au transformat în protoplanete (corpuri cereşti de dimensiunea Lunii). Energia termică rezultată în urma coliziunilor frecvente precum şi căldura degajată de procesele radioactive şi gravitaţionale din interiorul protoplanetelor a făcut ca planetele în formare să aibă, iniţial, o structură lichidă.
Este momentul în care Proto-Terra, o masă apreciabilă de materie topită, întâlneşte în cale o altă protoplanetă, Theia (titan din mitologia greacă, stăpânul soarelui), de dimensiunile planetei Marte. Din cataclismul produs în urma coliziunii au rezultat cele două corpuri cereşti ce sunt cunoscute astăzi ca Luna şi Pământul. Pe prospăt formata Terra, cu o vâscozitate crescută în urma impactului, elementele mai dense, fierul de exemplu, s-au acumulat către centru în timp ce elementele cu densitate redusă, de genul silicaţilor, au format un ocean incandescent de rocă topită la suprafaţă.
Precambrian: Eonul Hadean (III)
Hadeanul sau "Eonul Pregeologic" este perioada de timp, începută acum 4,5 miliarde de ani şi încheiată cu 3,8 miliarde de ani în urmă, în care Pământul a trecut din starea gazoasă în stare solidă. Din cauza profundelor şi violentelor transformări suferite de Terra în această perioadă ea a fost denumită, sugestiv, după numele zeului grec al infernului: Hades.
Chiar înainte de începutul acestei perioade, Pământul, ca şi celelalte planete din Sistemul Solar s-a format, prin contracţie gravitaţională şi acreţie, dintr-un imens disc de gaze şi praf ce gravita în jurul soarelui, cunoscut ca "Nebuloasa Solară". Soarele a dobândit un nucleu prin compactare gravitaţională şi a atins stadiul în care s-a declanşat fuziunea nucleară, începând să emită lumină şi căldură. Particulele din Nebuloasa Solară au început agregarea în planetoizi (corpuri cereşti de dimensiunea asteroizilor) care, prin fuzionări de impact succesive, în timp, s-au transformat în protoplanete (corpuri cereşti de dimensiunea Lunii). Energia termică rezultată în urma coliziunilor frecvente precum şi căldura degajată de procesele radioactive şi gravitaţionale din interiorul protoplanetelor a făcut ca planetele în formare să aibă, iniţial, o structură lichidă.
Este momentul în care Proto-Terra, o masă apreciabilă de materie topită, întâlneşte în cale o altă protoplanetă, Theia (titan din mitologia greacă, stăpânul soarelui), de dimensiunile planetei Marte. Din cataclismul produs în urma coliziunii au rezultat cele două corpuri cereşti ce sunt cunoscute astăzi ca Luna şi Pământul. Pe prospăt formata Terra, cu o vâscozitate crescută în urma impactului, elementele mai dense, fierul de exemplu, s-au acumulat către centru în timp ce elementele cu densitate redusă, de genul silicaţilor, au format un ocean incandescent de rocă topită la suprafaţă.
Episoade
Precambrian: Eonul Hadean (II)Precambrian: Eonul Hadean (III)
Publicat de: Mihai (C.T.)
Data: 22 decembrie 2009 (23:45)
Arhivat în: Almanah, Astronomie, Paleoistorie, Precambrian, Terra, Univers
Data: 22 decembrie 2009 (23:45)
Arhivat în: Almanah, Astronomie, Paleoistorie, Precambrian, Terra, Univers