Precambrian: Eonul Hadean (II)
Cam la 500 de milioane de ani după formarea Pământului peisajul incandescent al acestuia a început, treptat, să se răcească, datorită disipării căldurii prin intermediul stratului de suprafaţă aflat în contact cu frigul spaţiului interplanetar.
În oceanul de magmă au început să apară blocuri de minerale cu prag de topire foarte ridicat, incandescente dar în stare solidă. Aceste formaţiuni de scoarţă primordială erau destul de rare şi foarte instabile, fiind uşor resorbite de magma incandescentă şi retopite în adâncuri. Pe măsură ce temperatura de suprafaţă continua să scadă, ajungând sub 1.000ºC, numărul şi întinderea acestor blocuri solide a început să crească ajungând să formeze o crustă subţire, scoarţa primitivă.
Această vastă întindere solidă, cu o temperatură de câteva sute de grade celsius, era întreruptă pe alocuri de crăpături lungi şi adânci din care continuau să erupă cantităţi enorme de magmă topită. Aceste crăpături erau accentuate de influenţa Lunii, în acea perioadă încă activă din punct geologic, care, aflată la numai 16.000 de kilometri distanţă ocupa o bună bucată din cer. Bombardamentul meteoritic în acea perioadă era intens, provocând spărturi enorme în scoarţa nou creată şi aruncând la suprafaţă mari cantităţi de materie topită, grăbind astfel procesul de răcire. Acest tratament violent a continuat timp de 700-800 de milioane de ani până în momentul când, prin acreţie, corpurile cereşti cu traiectorii aleatorii din Sistemul Solar au dispărut aproape cu desăvârşire.
Atmosfera primordialăCa urmare a temperaturilor înalte din centrul Pământului şi prin intermediul erupţiilor vulcanice, deasupra scoarţei ajungeau gaze de hidrogen, dioxid de carbon, halogeni, metan, vapori de apă etc. Vreme de 100 de milioane de ani aceste gaze s-au acumulat formând o atmosferă primitivă. Acest amestec de gaze atingea, la sfârşitul perioadei de formare, o presiune de 250 de atmosfere şi era extrem de toxică, din punctul de vedere al vieţii aşa cum o cunoaştem astăzi. Temperatura încă ridicată a scoarţei nu permitea, încă, condensarea vaporilor de apă, aceştia rămânând în derivă în straturile atmosferice şi determinând modificarea aspectului exterior planetei într-unul mult mai familiar nouă, asemănător cu cel de acum.
Episoade
Precambrian: Eonul Hadean (I)Precambrian: Eonul Hadean (III)
Data: 22 decembrie 2009 (23:49)
Arhivat în: Almanah, Astronomie, Paleoistorie, Precambrian, Terra, Univers