33
24 ianuarieIstoria trebuie respectată… Aminteşte-ţi de momentul Unirii Principatelor Române… Câtă bucurie a fost pentru înaintaşii noştri…?!
Simbolul acestei speciale trăiri îl reprezintă hora, când, mână în mână, se retrăieşte, mai mult sau mai puţin ca un joc de imagine, istorica bucurie de a fi împreună.
Imaginează-ţi acum următorul scenariu: se desprinde din horă un om. Ce se petrece, rămâne hora neînchisă, neprotejată?
Nu, cei doi indivizi care au rămas cu o mână eliberată îşi unesc mâinile şi întregul îşi păstrează calităţile şi forţa comuniunii colective.
La fel este şi cu hora cerească. Spiritele trăiesc în perfectă armonie şi unitate. Dacă un suflet rătăcit de chemarea spirituală şi ameţit de cea materială nu aude sunetul înlănţuirii astrale, celelalte suflete – atâtea câte au reuşit să audă Goarna Îngerească – vor forma Unitatea. Ele ştiu că trebuie să menţină echilibrul, frumuseţea şi puterea Luminii.
Se poate, însă, întâmpla ca un suflet obosit de plăcerile lumeşti să ceară să fie primit în Hora Luminii, dar să nu fi avut suficient timp de a-şi demonstra vrerea. Atunci paznicii celeşti cercetează evoluţia acelui suflet, evaluând efortul depus. Dacă se aduc suficiente dovezi ale smeritei întoarceri, va fi primit cu mâinile întinse în dansul ceresc.
Hora simbolizează, de fapt, Forţa Eternităţii…
25 ianuarie
Cel ce gândeşte să trăiască fiecare zi ca fiind ultima, va şti să preţuiască orice clipă a vieţii aşa cum se aşteaptă… Dumnezeu îl va proteja şi-i va călăuzi paşii spre potolirea dulcelui alean.
Nu risipi zilele în ignoranţă generală, care te face nepăsător, convins că eşti încă la început de drum, fiindcă nu vei reuşi decât să huzureşti întru desfătarea idolească…
Mai bine contemplă câteva clipe asupra misiunii tale cereşti şi încetează să mai trăieşti în dezordine, ca să nu cunoşti neputinţa…
Ţi-ai făcut vreodată o radiografiere interioară realistă? Cu ce virtuţi te poţi mândri în această viaţă?
Pentru fiinţa umană existenţa este o poezie cu sau fără rimă. Frumuseţea versurilor depinde de îndemânarea fiecăruia. Nimeni, nici măcar Creatorul, nu se amestecă în modul tău de a-ţi croi un drum în viaţă, dacă nu i-o ceri.
Când ai parte de o mulţumire interioară, eşti plin de tine şi convins că o meriţi Te crezi, adesea, atotputernic şi nemuritor. Nici o clipă nu te gândeşti atunci la pasul final.
În schimb, când eşti necăjit, debusolat, neputincios, îţi şi aminteşti de Dumnezeu, asaltându-l cu lacrimi, rugăciuni şi cereri de clemenţă.
Fii convins că şansa edenică depinde de tine…
Fragmente din "33 - Jurnal de iniţiere spirituală"
de Daniela Gîfu