Nigeria: Povestea fără de sfârşit (II)
Oraşul problemă
În Jos, există un grup bine definit care-şi reclamă statutul băştinaş şi pretinde drptul de proprietate şi controlul total asupra fondului funciar. Se declară minoritari şi au suferit secole de-a rândul sub opresiunea musulmanilor Hausa care încercă să-i cucerească, subjuge şi islamizeze încă din vremea Jihadului din 1804.
Mai mult, ei susţin că acest tip de opresiune s-a acutizat în anii '60, perioadă în care Jos se afla în sfera de influenţă a Califatului Sokoto. O primă încercare instituţionalizată de a scăpa de acest tip de influenţă musulmană a fost întreprinsă abia în 1979 când guvernatorul Solomon Lar a lansat aşa numitul "Program de Emancipare". Musulmanii, cu sprijinul armatei îndoctrinate, au contracarat rapid această iniţiativă prin crearea unei enclave, eminamente musulmană, ce avea să fie folosită ca bază de lansare pentru acţiunile de restabilire a dominaţiei asupra comunităţii creştine indigene. În acest scop musulmanii au recrutat şi "importat" în această enclavă armate întregi de jihadişti din Ciad şi Niger.
De cealaltă parte a baricadei ce divizează Jos se află comunitatea musulmanilor Hausa-Fulani. Şi ei îşi revendică statutul indigen şi spun că sunt în zonă încă dinainte de perioada colonială. Tocmai de aceea, susţin ei, drepturile lor civile şi politice nu pot fi reduse doar pentru faptul că sunt musulmani şi afirmă că, de la iniţiativa lui Solomon Lar încoace, sunt supuşi discriminării. Aceste acuze se referă adesea la runde de alegeri locale câştigate de ei şi confiscate apoi de majoritatea creştină şi la negarea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Conform relatărilor, chiar dacă un musulman reuşeşte să intre în proprietatea unei parcele, el este împiedicat sistematic să o exploateze aşa cum crede de cuvinţă. În ultimii ani, în sânul comunităţii musulmane, au început să circule zvonuri despre bande de tineri creştini, recrutaţi şi antrenaţi special pentru exterminarea musulmanilor.
Este de remarcat faptul că fiecare din cele două grupuri se închistează într-o atmosferă de teamă şi suspiciune care are drept consecinţă logică o creştere spectaculoasă a haosului şi violenţei.
Autorităţile federale par paralizate în faţa acestei situaţii aparent de nerezolvat şi nu întreprind nici un fel de măsură pentru a se asigura că Nigeria este cu adevărat un stat cu o societate multietnică, multiculturală şi multireligioasă în care fiecare grup trebuie să conlucreze cu celelalte pentru progresul general.
În Jos, există un grup bine definit care-şi reclamă statutul băştinaş şi pretinde drptul de proprietate şi controlul total asupra fondului funciar. Se declară minoritari şi au suferit secole de-a rândul sub opresiunea musulmanilor Hausa care încercă să-i cucerească, subjuge şi islamizeze încă din vremea Jihadului din 1804.
Mai mult, ei susţin că acest tip de opresiune s-a acutizat în anii '60, perioadă în care Jos se afla în sfera de influenţă a Califatului Sokoto. O primă încercare instituţionalizată de a scăpa de acest tip de influenţă musulmană a fost întreprinsă abia în 1979 când guvernatorul Solomon Lar a lansat aşa numitul "Program de Emancipare". Musulmanii, cu sprijinul armatei îndoctrinate, au contracarat rapid această iniţiativă prin crearea unei enclave, eminamente musulmană, ce avea să fie folosită ca bază de lansare pentru acţiunile de restabilire a dominaţiei asupra comunităţii creştine indigene. În acest scop musulmanii au recrutat şi "importat" în această enclavă armate întregi de jihadişti din Ciad şi Niger.
De cealaltă parte a baricadei ce divizează Jos se află comunitatea musulmanilor Hausa-Fulani. Şi ei îşi revendică statutul indigen şi spun că sunt în zonă încă dinainte de perioada colonială. Tocmai de aceea, susţin ei, drepturile lor civile şi politice nu pot fi reduse doar pentru faptul că sunt musulmani şi afirmă că, de la iniţiativa lui Solomon Lar încoace, sunt supuşi discriminării. Aceste acuze se referă adesea la runde de alegeri locale câştigate de ei şi confiscate apoi de majoritatea creştină şi la negarea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Conform relatărilor, chiar dacă un musulman reuşeşte să intre în proprietatea unei parcele, el este împiedicat sistematic să o exploateze aşa cum crede de cuvinţă. În ultimii ani, în sânul comunităţii musulmane, au început să circule zvonuri despre bande de tineri creştini, recrutaţi şi antrenaţi special pentru exterminarea musulmanilor.
Este de remarcat faptul că fiecare din cele două grupuri se închistează într-o atmosferă de teamă şi suspiciune care are drept consecinţă logică o creştere spectaculoasă a haosului şi violenţei.
Autorităţile federale par paralizate în faţa acestei situaţii aparent de nerezolvat şi nu întreprind nici un fel de măsură pentru a se asigura că Nigeria este cu adevărat un stat cu o societate multietnică, multiculturală şi multireligioasă în care fiecare grup trebuie să conlucreze cu celelalte pentru progresul general.
Publicat de: Mihai (C.T.)
Data: 26 ianuarie 2010 (08:00)
Arhivat în: Africa, Internaţional, Nigeria, Religie
Data: 26 ianuarie 2010 (08:00)
Arhivat în: Africa, Internaţional, Nigeria, Religie