Precambrian: Eonul Proterozoic (III)
Deşi eonul Proterozoic cuprinde mai mult de jumătate din istoria vieţii pe Pământ, datele concrete despre aceasta sunt extrem de rarefiate. O bună parte a acestui eon viaţa a fost prezentă dar lipsită de variaţie constând exclusiv din fitoplancton alcătuit în totalitate din cianobacterii. Primele organisme vii de pe Pământ s-au dezvoltat, cu precădere, în apele puţin adânci ale zonelor de coastă. Aceste colonii au devenit rapid adevărate fabrici de oxigen şi laboratoare de testare a variantelor evolutive.
Creşterea rapidă a nivelului de oxigen atmosferic a determinat un prim salt evolutiv ce a constat în apariţia eucariotelor macroscopice caracterizate prin utilizarea unei forme primitive de respiraţie şi având un metabolism bazat pe oxidare. Acestea prezentau un nucleu central capabil să divizeze în celule reproductive separate (gameţi), fiind, cu alte cuvinte, primele vieţuitoare capabile să transmită urmaşilor un cod genetic diversificat şi variabil.
Un alt salt evolutiv s-a petrecut în urmă cu aproximativ 600 de milioane de ani, spre sfârşitul eonului Proterozoic, când a apărut aşa numita faună de Ediacara (descoperită în 1940 pe dealurile Ediacara din Australia). Fauna de Ediacara era compusă din organisme pluricelulare şi apariţia lor oarecum spontană este pusă pe seama creşterii saturaţiei de oxigen în oceanul planetar şi al unui fenomen de încălzire globală ce a urmat unei presupuse perioade glaciare ce ar fi cuprins Pământul în perioada imediat premergătoare (contestata teorie a bulgărelui de zăpadă). Aceste organisme cu corp moale şi flexibil sunt considerate a fi strămoşii primelor vertebrate ce îşi vor face apariţia chiar la finele eonului Proterozoic.
Episoade
Precambrian: Eonul Proterozoic (I)Precambrian: Eonul Proterozoic (II)
Data: 20 ianuarie 2010 (14:00)
Arhivat în: Almanah, Astronomie, Paleoistorie, Precambrian, Terra, Univers