Precambrian: Eonul Proterozoic (I)
Eonul Proterozoic este un răstimp de aproximativ 2 miliarde de ani în care tectonica plăcilor, în varianta ei "contemporană", a căpătat un rol determinant în modelarea scoarţei Pământului. El începe la graniţa cu eonul Arhean, cu 2,5 miliarde de ani în urmă şi se sfârşeşte acum 542 de milioane de ani odată cu intrarea în eonul Fanerozoic.
La începutul Proterozoicului continentele deja formate erau de mici dimensiuni dar erau cratoni stabili. Magma pe care pluteau aceşti cratoni era mai fierbinte şi vâscoasă şi mult mai aproape de suprafaţă decât în prezent. În aceste condiţii deriva continentelor primitive era mult mai rapidă ceea ce favoriza dese coliziuni între acestea. Ca efect al acestor coliziuni frecvente procesul de remodelare a continentelor, prin fracturare şi contopire, era mult accentuat.
Formele de viaţă au continuat să evolueze pe tot parcursul eonului Proterozoic, de la organisme celulare la eucariote şi apoi la plante, ciuperci şi chiar animale primitive. Evoluţia formelor de viaţă, în special a celor care au "inventat" şi eficientizat fotosinteza, a determinat unul din cele mai însemnate evenimente planetare: acumularea oxigenului în atmosferă. În fapt, "entuziasmul" fabricilor de oxigen a fost atât de mare în această perioadă încât aproape au determinat o tragedie, formele de viaţă primitive fiind cât pe ce să fie otrăvite înainte de a apuca să se adapteze la acest nou element care, în anumite perioade, a ajuns şi la concentraţii de zece ori mai mari decât în prezent.
Episoade
Precambrian: Eonul Proterozoic (II)Precambrian: Eonul Proterozoic (III)
Data: 18 ianuarie 2010 (12:00)
Arhivat în: Almanah, Astronomie, Paleoistorie, Precambrian, Terra, Univers