Adevărul nu e telegenic
Televizorul ne inundă zilnic cu un flux constant de cuvinte şi imagini. Viteza cu care sunt transmise aceste informaţii facilitează tendinţa "semnalului" de a prelua controlul, forţănd trecerea creierului telespectatorului în stand-by pentru a putea absorbi informaţia fără a o mai analiza. În zilele noastre televiziunea modelează opţiunea maselor şi defineşte standardul colectiv. "Semnalul" decide care anume eveniment este ştire şi hotărăşte dacă aceasta este adevărată sau nu prin intermediul unor aşa-zişi experţi, de cele mai multe ori autodeclaraţi, a căror singură menire în slujba "semnalului" este distorsionarea până la grotesc a realităţii. "Semnalul" s-a specializat în suprimarea mentalului colectiv, impunându-şi controlul asupra aspectelor sociale şi culturale, uniformizând şi aplatizând subiectele.
Televiziunea a devenit dictatorul informaţiei iar televiziunile "de ştiri" sunt doar elemente de propagare pentru interesele celor ce le patronează şi ale complicilor acestora. Radioul şi ziarele, aproape defuncte, au numai rolul de panou de afişaj pentru mesajul televizat. Internetul, mai precis blogurile, a constituit pentru o vreme o alternativă, o evadare din irealitatea impusă de televiziune, până într-o zi când "semnalul" a sesizat pericolul ce-l paşte. Au început astfel să apară, ca ciupercile după ploaie, platformele de blogging şi blogurile "jurnaliştilor" profesionişti care, beneficiind de finanţare şi promovare susţinută, ajung, încet-încet, să domine şi spaţiul virtual.
Societatea românească, în special acei membri ai săi mai tineri infectaţi de germenul inculturii propagat de scăderea constantă a calităţii procesului pedagogic, este foarte predispusă să adere la doctrina televiziunilor de ştiri: "Eşti un prost; ascultă-i pe experţi; rumegă ce-ţi spunem noi şi nu îndrăzni să obiectezi sau să vii cu idei noi". Transmisă constant prin intermediul a milioane de ecrane această idee se înrădăcinează treptat până când individul ajunge să se autocenzureze, să se teamă de o discuţie care iese din paradigma canoanelor culturale şi sociale impuse prin televiziuni.
Televiziunile de ştiri relatează cu precădere asupra stărilor de criză sau, când acestea nu există, transformă cu nonşalanţă un eveniment banal într-o criză majoră nu pentru că o asemenea tematică este pe gustul publicului ci pentru că astfel îşi pot exercita controlul. O populaţie panicată şi timorată este foarte uşor de manipulat iar televiziunile de ştiri, abuzând de dialectica hegeliană, mai întâi creează problema pentru a putea mai apoi să ne controleze reacţiile şi să-şi atingă scopul final, impunerea unei soluţii. Dacă nu credeţi, deschideţi televizorul, comutaţi pe o televiziune de ştiri.
Problema: "Scad pensiile, scad salariile, cresc preţurile, creşte şomajul, economia e în declin."
Controlul reacţiilor: "Oamenii vor ieşi în stradă, vom avea parte de greve generale şi se va ajunge la confruntări violente, guvernul este incompetent."
Impunerea soluţiei: "Singura alternativă la situaţia actuală este demiterea guvernului."
Contracararea unei asemenea manipulări este simplă şi la îndemâna oricui. În timp ce suntem bombardaţi cu mesajele acestui asalt la libertatea individuală să încercăm să facem uz de cea mai importantă însuşire a fiinţei umane - raţiunea - şi să analizăm cine se ascunde în spatele argaţilor purtători de mesaj mediatic şi ce interese au aceste personaje din umbră.
Data: 23 aprilie 2010 (10:32)
Arhivat în: Adevăr, Antena, Diverse, Manipulare, Realitatea, Televiziune