Mic tratat de propagandă (VI)
Frica (III)
Continuând firul expunerii din episodul trecut, să spunem că în cel de-al al treilea şi ultimul rând propagandistul trebuie să convingă populaţia că ceea ce propune el este fezabil. Întrucât este bine ştiut că masele nu aderă la proiecte fără speranţă, varianta prezentată este musai să fie (sau să pară a fi) o opţiune viabilă, ce se bazează pe un plan bine definit care are în spate resursele necesare reuşitei. De asemenea, publicul trebuie să fie convins de eficacitatea soluţiei deci varianta propusă trebuie să fie una ce va avea ca rezultat rezolvarea problemei în ansamblu, jumătăţile de măsură nu vor fi niciodată acceptate. Totodată soluţia propusă trebuie să fie suficient de radicală pentru a nu fi socotită futilă şi încadrată la categoria pierdere de timp.
Ca un corolar al aplicării tehnicii de propagandă prin frică, propagandistul trebuie să facă întotdeauna referire la persoanele cele mai vulnerabile în faţa pericolului iminent. Oricine are o persoană mai expusă (un bătrân sau un copil) în familie sau în cercul prietenilor apropiaţi şi dacă aceştia nu sunt menţionaţi cu regularitate, mulţi dintre cei "în putere" vor ignora campania spunându-şi că "ei se descurcă". Când cei mai vulnerabili sunt aduşi în prim-plan reacţia va fi de genul "trebuie făcut ceva acum" şi nimeni nu va mai fi dispus să aştepte să-i bată pericolul la uşă.
Dacă aţi rezistat să citiţi până aici şi nu aţi realizat unde greşesc imbecilii din Opoziţie, vă spun eu: partea cu soluţia alternativă şi viabilitatea acesteia este oarecum varză în sensul că lipseşte cu desăvârşire.
Data: 26 mai 2010 (09:00)
Arhivat în: Antitrust, Editorial, Politică, Propagandă