Adoris şi Kromia
De la o vreme cerul se mai lumină şi roiuri nenumărate de stele începură să dea contur crestelor de valuri şi colinelor de pe ţărm. Când constelaţia Orion se înalţă de trei catarge deasupra liniei mării era semn că ceasul trecuse de miezul nopţii. Odihna plăcută şi dulce coborî asupra mării şi a ţărmului căci, la acel ceas de noapte, dormeau şi peştii, şi păsările, şi lucrătorii din porturi, şi sclavii şi stăpânii deopotrivă. Însuşi Zeus dormea un somn profund, legănat de cântecul soţiei sale, Hera...
Lângă ţărm, unde copacii stufoşi umbreau malurile line ale micuţului golf, întunericul deveni şi mai de nepătruns. În apropierea liniei malurilor, acolo unde apa mării se aduna în bulboane adânci, se auziră clipocind vâslele unei corăbii. Crengile prelungi ale sălciilor stăteau aplecate mult asupra mării, mai-mai să atingă bordul corăbiei pe puntea căreia pâlpâiau două lumini ca doi ochi de lup furişându-se prin beznă.
Deodată clipocitul vâslelor încetă. Numai silueta corăbiei se mai mişca, legănată încet de valuri. Pânzele erau prinse strâns, cu frânghii, de lemnul catargelor. Ciocul înalt de la prova, ca de pasăre, se mişca şi el, legănat în balansul apelor.
Plutea o corabie pustie pe ape? Nu, nu era o corabie pustie! Catul de jos, cel al vâslaşilor, aburea de suflarea fierbinte a voinicilor de la vâsle, care abia acum prinseseră prilej de odihnă. Pe punte se auzeau răsunând paşi nerăbdători. În plinătatea nopţii, în lumina slabă a cerului, pe corabie se desluşeau siluetele agitate ale unor oşteni care purtau suliţe şi coifuri. Când şi când se distingeau voci.
Una din siluetele de pe punte părea mai vioaie. În lumina cerului înstelat i se zărea armura de pe piept şi coiful sclipind în puterea nopţii. Se plimba nervoasă de la prova la pupa şi înapoi, aplecându-se uneori peste bord şi scrutând întunericul. Într-un târziu începu să dea semne vădite de nerăbdare. Două frânghii se desfăşurară peste bord şi în mreaja lor coborî o barcă zbătându-se uşor pe oglinda tăcută a apei. Apoi, silueta de pe punte se prinse de frânghii şi coborî în barcă.
Fragment din Adoris şi Kromia
de Viorel Darie