Tu câţi iei acasă?
Valuri după valuri de "refugiaţi" sosesc la graniţele Europei în fiecare zi, în fiecare oră, în fiecare nenorocită de secundă. Dobitocii din media cretinizată prezintă imagini patetice cu muieri şi plozi "în pragul disperării" care plâng şi se căinează la comandă fix în dreptul camerelor. Aceiaşi dobitoci ignoră cu bună ştiinţă uriaşa masă de bărbaţi la vârsta stagiului militar care împing femeile şi copii în faţă pentru a constitui scuturile umane cu care ne-au obişnuit "vitejii" Hamas şi celelalte lepre teroriste din zonă.
Asistăm la o manipulare emoţională de cea mai joasă speţă căreia mass-media europeană îi cade pradă cu bună ştiinţă aşa cum a făcut-o în Gaza, ori în Bosnia sau, culmea ridicolului, cu ocazia "masacrării" musulmanilor în Birmania.
Războiul cu pietre, dispozitive explozive improvizate, bărboşi cu basma la gură, muieri cernite hăulind de sub broboade, primitivism şi intoleranţă, se mută încet, încet pe străzile unei Europe divizate între nemţi farisei, francezi poltroni şi englezi gomoşi, toţi aceştia incapabili să reacţioneze în faţa unei forţe de invazie concertată ce acţionează cu o precizie şi eficienţă demne de debarcarea Aliaţilor în Normandia.
Nu cred că se mai poate face ceva, suntem deja condamnaţi, dracu' să ne ia că proşti mai suntem.
A, da, să nu uit: mustim de umanitate. Umanitate care în curând va începe să ni se scurgă prin găuri de schije şi orbite goale din care ochii au sărit odată cu suflul exploziei.
Articole conexe
Renaşterea Califatului