Oraşele surori din Valea Indusului (III)
În ciuda dimensiunilor acestor adevărate metropole antice se pare că elitele băştinaşe evitau manifestările ostentative de genul ceremoniilor funerare ades întâlnite în Egipt şi Mesopotamia. Morţii erau îngropaţi cu ritualuri simple şi singurele posesiuni cu care părăseau acestă lume erau produsele de olărit şi, câteodată, mici pietre preţioase. În niciun mormânt nu s-au găsit obiecte din cupru şi doar în cinci dintre cele studiate s-au găsit obiecte din aur.
Ca şi la Harappa, arheologii nu au reuşit până acum să localizeze clădiri cu destinaţie administrativă ceea ce a generat o teorie, contestată de unii cercetători, potrivit căreia Civilizaţia Harappa era o societate oarecum egalitaristă cu conducători fără privilegii.
Controversatul Zeu al Furtunii
Obiceiurile religioase din valea Indusului sunt încă învăluite în mister. Au fost descoperite tăbliţe şi figurine din teracotă cu reprezentări feminine ceea ce a condus la apariţia unor speculaţii pe marginea unui cult al unei zeiţe-mamă deşi unele dintre figurine sunt, fără urmă de îndoială, jucării în timp ce altele ar putea fi simple obiecte de ofrandă ori imagini de cult.
Cea mai controversată este teoria lui John Marshall potrivit căreia Civilizaţia Indus venera o versiune primitivă a lui Rudra, zeul vedic al furtunii, considerat de hinduşi o versiune primară a lui Shiva. Teoria se bazează pe unul din sigiliile găsite la Mohenjo Daro care înfăţişează un bărbat într-o poziţie yoga ce pare a purta un soi de turban şi are deasupra capului cinci simboluri Indus.
O limbă dispărută sau simbolistică pură?
În perioada de apogeu a celor două oraşe în valea Indusului a apărut o scriere ce încă nu a putut fi descifrată. Au fost identificate peste 400 de simboluri diferite, grupate de obicei câte cinci, în scurte inscripţii pe sigilii, platoşe de cupru, fragmente de vase din lut, arme sau chiar pietre.
Incapacitatea de a le descifra a determinat mulţi cercetători să tragă concluzia că aceste semne sunt doar simboluri decorative şi nu sunt menite să reprezinte forma scrisă a unui limbaj. Principalul argument în favoarea acestei teorii este laconicitatea inscripţiilor, cea mai lungă dintre ele având doar 17 simboluri în timp ce media este de 10.
Alţi cercetători susţin ideea că înscrisurile consistente ale Civilizaţiei Harappa au existat dar, fiind au fost făcute pe suport degradabil în timp cum ar fi lemnul sau pânza, sunt definitiv pierdute.
Alte articole din serie
Oraşele surori din Valea Indusului (I)Oraşele surori din Valea Indusului (II)
Oraşele surori din Valea Indusului (IV)
Data: 31 decembrie 2009 (09:00)
Arhivat în: Almanah, Antichitate, Civilizaţii, Mistere, Pakistan