Tibet: Lama din coasta Chinei (V)

Republica Populară Chineză

În perioada imediat următoare Acordului de la Simla noua putere instalată la cârma Chinei avea să fie mult prea ocupată cu ameninţările interne şi externe pentru a mai da atenţie Tibetului.
Această stare de conflict din China, ce avea să se perpetueze prin războaie civile şi confruntări cu inamici externi până la victoria comuniştilor din 1949, a permis Tibetului să-şi păstreze independenţa şi să trăiască în pace în toată această perioadă. În 1933 Al Treisprezecelea Dalai Lama trece în lumea drepţilor pentru a se reîncarna, doi ani mai târziu în trupul lui Tenzin Gyatso care, la o lună după invazia armatei chineze din 1950, avea să fie întronat oficial ca Al Patrusprezecelea Dalai Lama.

Invadarea Tibetului de către armata lui Mao Zedong s-a desfăşurat rapid, micuţa oaste tibetană fiind înfrântă fără drept de apel. În urma acestei înfrângeri comuniştii chinezi au putut impune semnarea "Acordului cu 17  Puncte" ce cosfinţea alipirea Tibetului la China sub forma unei regiuni autonome. Reprezentanţii guvernului lui Dalai Lama s-au văzut nevoiţi să semneze documentul dar cu proteste.

Încercând să distrugă bazele societăţii tibetane, nobilimea şi religia budistă, guvernul lui Mao a iniţiat, imediat după semnarea acordului, o amplă campanie de colectivizare, confiscând terenurile mănăstirilor şi latifundiarilor în scopul de a le "redistribui ţăranilor". Reacţia călugărilor tibetani a fost promptă şi regiunea va fi scena unor lupte de gherilă, între 1956 şi 1959, ce aveau să se soldeze cu distrugerea de către armata chineză a numeroase sate şi mănăstiri şi cu moartea a aproximativ 86.000 de civili tibetani.

În Martie 1959, ca urmare a descoperirii unui complot, pus la cale de chinezi, ce viza răpirea sau asasinarea lui Dalai Lama aproximativ 300.000 de tibetani înconjoară Palatul Potala pentru a-şi proteja liderul. Armata de Eliberare Populară reacţionează imediat şi comasează unităţi de artilerie în zona mănăstirilor importante şi a palatului de vară al lui Dalai Lama, Norbulingka. Oastea tibetană, deşi cu efective reduse şi slab înarmată, intră în poziţii întărite şi reuşeşte să asigure o cale de evacuare pentru Dalai Lama care se refugiază în India în data de 17 Martie. În 19 Martie 1959 începe canonada chineză ce va transforma în ruine cea mai mare parte a capitalei tibetane Lhasa. Numai asupra palatului Norbulingka au căzut aproximativ 800 de proiectile de artilerie iar trei din cele mai mari mănăstiri au fost făcute una cu pământul. Celelalte temple şi mănăstiri din capitală au fost jefuite iar mii de călugări au fost arestaţi, mulţi dintre aceştia fiind executaţi ulterior. Gărzile de corp ale lui Dalai Lama rămase în Lhasa au fost executate în public.

În anii ce au urmat evenimentelor din 1959 comuniştii chinezi au anulat practic autonomia Tibetului şi s-au dedat la ocupaţia favorită a comuniştilor de pretutindeni: asasinate, deportări, întemniţări. Conform recensământului din 1964, în cei cinci ani precedenţi, 300.000 de tibetani au "dispărut" fără urmă iar disoluţia populaţiei tibetane a continuat prin diverse "programe de dezvoltare" până în zilele noastre când numărul locuitorilor de origine non-tibetană, în marea lor majoritate chinezi, a ajuns să-l depăşească pe cel al tibetanilor băştinaşi.

La 10 Martie 2008, în timpul unor manifestaţii paşnice de comemorare a evenimentelor din 1959 poliţia chineză a intervenit cu brutalitate încercând să împrăştie mulţimea cu gaze lacrimogene şi focuri de armă. Această intervenţie în forţă a escaladat rapid într-o adevărată rebeliune a tibetanilor deja sensibilizaţi ca urmare a relelor tratamente la care erau supuşi călugării întemniţaţi. 5.000 de soldaţi chinezi au intervenit în forţă pentru a reprima rebeliunea, ce începea deja să cuprindă şi regiunile Qinghai, Gansu şi Sichuan, acţiune soldată cu zeci de morţi şi mii de arestări. O parte a comunităţii internaţionale a ţinut să protesteze faţă de aceste violenţe prin boicotarea ceremoniei de deschidere a Olimpiadei de la Beijing.

Concluzii

Relaţiile dintre China şi Tibet sunt extrem de complexe şi au evoluat pe parcursul mai multor secole. Au fost anumite perioade istorice în care cele două naţiuni au conlucrat dar au existat şi perioade de tensiune când au ajuns să se războiască. În prezent naţiunea tibetană nu mai există decât în imaginaţia guvernului în exil pe care niciun stat nu l-a recunoscut oficial.

Să nu uităm însă că, aşa cum ne învaţă evenimentele trecutului, situaţia geopolitică este foarte fluidă şi nimeni nu poate spune care vor fi relaţiile dintre China şi Tibet peste 100 de ani, să zicem.

Tibet: Lama din coasta Chinei (I)
Tibet: Lama din coasta Chinei (II)
Tibet: Lama din coasta Chinei (III)
Tibet: Lama din coasta Chinei (IV)

Publicat de: Mihai (C.T.)
Data: 1 martie 2010 (07:00)
Arhivat în: Asia, China, Dalai Lama, Internaţional, Tibet