Tibet: Lama din coasta Chinei
Auzim din ce în ce mai des despre reacţii violente de protest ale Chinei ori de câte ori vreunul din liderii mondiali catadicseşte să bage în seamă Tibetul sau pe Dalai Lama, liderul spiritual al acestuia. Reacţiile aparent aberante ale unui stat chinez, atât de mare şi puternic, faţă de pipernicitul său vecin au însă în spate o istorie de aproximativ 1.500 de ani de-a lungul cărora balanţa puterii, oricât de surprinzător ar părea, a oscilat dintr-o parte în alta.
Pe parcursul acestui serial vom încerca să desluşim împreună câteva din motivaţiile atitudinii Chinei contemporane faţă de Tibet şi Dalai Lama, motivaţii ce-şi au rădăcinile într-o istorie comună complexă şi îndelungată.
Începuturi
Prima atestare a unei interacţiuni oficiale între Tibet şi China datează din anul 640, vreme în care chinezii vieţuiau sub oblăduirea dinastiei Tang. Este anul în care regele tibetan din acea perioadă, Songtsän Gampo, unificatorul Tibetului, s-a căsătorit cu prinţesa Wénchéng, nepoata Împăratului Taizong.
Atât prinţesa chineză cât şi cealaltă soţie a regelui, prinţesa nepaleză Bhrikuti Devi, erau budiste şi anumite surse consideră că influenţa lor a fost determinantă în apariţia budismului tibetan.
Relaţiile de rudenie stabilite prin căsătorie nu l-au împiedicat însă pe Songtsän Gampo să-şi extindă fără sfială regatul prin ruperea din teritorul chinez a unor părţi din valea râului Yarlung. Nici urmaşii acestuia nu s-au lăsat mai prejos, reuşind să cucerească, între 663 şi 692, o vastă regiune împărţită astăzi între provinciile Qinghai, Gansu, şi Xinjiang. Rezultatul bătăliei de la Kashi (Kashgar), din 692, avea să răstoarne complet situaţia, chinezii recâştigând controlul asupra zonei de graniţă vestice iar regele tibetan văzându-se nevoit să încheie alianţe cu inamicii arabi şi turci ai Chinei acelor vremuri pentru a împiedica un dezastru.
Cam în acelaşi timp, la începutul secolului VIII, budismul tibetan are parte de o ascensiune galopantă datorată invaziei de adepţi ai budismului, marea majoritate a acestora fiind refugiaţi din Asia Centrală ce fugeau din calea armatelor musulmane.
În prima jumătate a secolului al VIII-lea puterea Chinei a crescut nemăsurat, armatele imperiului, sub conducerea generalului Gao Xianzhi, reuşind să cucerească o bună parte a Asiei Centrale. Această bruscă expansiune nu avea cum să nu stârnească îngrijorarea marilor puteri ale vremii, a căror zonă de interes coincidea cu cea a Chinei, în special cea a Califatului, care a ripostat fără cruţare, învingând armata imperială în bătălia de la Talas din 751. Înfrângerea de la Talas nu a slăbit puterea dinastiei Tang şi nici nu a oprit expansiunea chineză în Asia Centrală dar a permis regatului tibetan să scape pentru o perioadă de presiunea Chinei. Această perioadă de respiro a permis tibetanilor să anexeze nordul Indiei şi chiar să cucerească, în anul 763, Chang'an, oraşul-capitală al dinastiei Tang.
Urmare a semnării unui tratat de pace în anul 821 (822 potrivit altor surse) problema graniţelor între Tibet şi China a fost rezolvată printr-o delimitare clară a frontierelor. În decadele următoare semnării tratatului Imperiul Tibetan s-a concentrat asupra păstrării şi administrării posesiunilor sale din Asia Centrală până când, la mijlocul secolului al IX-lea, s-a destrămat dând naştere câtorva regate independente.
Celelalte episoade ale serialului
Tibet: Lama din coasta Chinei (II)Tibet: Lama din coasta Chinei (III)
Tibet: Lama din coasta Chinei (IV)
Tibet: Lama din coasta Chinei (V)
Data: 17 februarie 2010 (08:00)
Arhivat în: Asia, China, Dalai Lama, Internaţional, Tibet