Lord Frederic Leighton (1830-1896)
Frederic Leighton s-a născut la 31 Decembrie 1830 în oraşul Scarborough din Yorkshire, Marea Britanie. Familia sa, înrudită, prin alianţă, cu familia imperială rusă - sora sa Alexandra Leighton fiind fina ţarinei Alexandra - era posesoarea unei averi remarcabile ceea ce a contat enorm pentru viitorul artist, el beneficiind de o rentă substanţială în tinereţe.
La câţiva ani după naşterea lui Frederic familia sa porneşte într-un periplu european ce avea să dureze aproape 20 de ani. În tot acest timp Leighton studiază cu diverşi maeştri ai acelor timpuri, urmează cursuri la Academia de Arte din Berlin, devine elevul lui Servolini şi al sculptorului american Hiram Powers în Florenţa şi studiază, extrem de serios, sub atenta îndrumare a lui Eduard von Steinle, timp de trei ani, în Frankfurt.
În 1851 familia Leighton revine în Anglia şi se stabileşte în Bath. Tânărul Frederic, acum în vârstă de 21 de ani şi suficient de independent, revine pe continent de unul singur şi se stabileşte la Roma. Aici devine parte a unui anturaj artistic remarcabil: Thackeray, George Sand, Gérôme, Bouguereau.
În 1855 Frederic Leighton expune, cu ocazia Expoziţiei Academiei Regale, lucrarea "Cimabue’s Celebrated Madonna is Carried in Procession through the Streets of Florence", o pictură de dimensiuni impresionante, cu o lungime de peste cinci metri şi la care lucrase cu minuţiozitate vreme de doi ani. Succesul acesteia a fost fulminant fiind extrem de apreciată de Prinţul Albert şi achiziţionată, în consecinţă, de Regina Victoria.
În anii ce au urmat artistul nu a reuşit o reeditare a acestui succes dar, după ce se mută la Londra în 1859, lucrările sale devin din ce în ce mai apreciate. În 1964 este ales membru asociat al Academiei, devine academician cu drepturi depline în 1868 iar din 1878 preia preşedinţia Academiei Regale de Arte. Rămâne în această poziţie vreme de aproape două decenii, perioadă în care instituţia se bucură de un deosebit succes şi dobândeşte un prestigiu fără egal.
Recunoscut ca adept al neoclasicismului academic, Frederic Leighton a redat în operele sale, cu precădere, scene istorice, mitologice şi biblice, rămânând fidel acelor principii artistice ce sunt numite astăzi "artă represivă" de moderniştii incapabili să aştearnă pe pânză altceva în afara unor mâzgăleli patetice. Şi-a început cariera sub influenţa pre-rafaeliţilor, cu lucrări inspirate de operele lui Shakespeare şi Dante pentru ca, la maturitate, să abordeze subiecte mult mai clasice.
Deşi a rămas burlac pe tot parcursul vieţii gurile rele spun că Leighton a avut o relaţie ceva mai specială cu modelul său favorit Ada Alice Pullen. George Bernard Shaw a fost un apropiat al celor doi şi este posibil să-i fi folosit ca sursă de inspiraţie pentru personajele principale din Pygmalion, profesorul Higgins şi Eliza Doolitlle.
La 1 Ianuarie 1896 apare anunţul privind apropiata înnobilare a lui Sir Frederic Leighton, ce primise titlul de baronet încă din 1886. În 24 Ianuarie este semnat patentul prin care artistul devine Baron Leighton of Stretton iar în ziua următoare, sâmbătă 25 Ianuarie, proaspătul Lord Leighton se stinge în reşedinţa sa punând astfel capăt celor câteva zile de suferinţă extremă cauzate de o angină pectorală ce-l bântuia încă din 1890.