India: Problema musulmană (IV)

Un alt mit contemporan este reprezentat de ideea că toţi musulmanii resping modernitatea şi educaţia şi locuiesc în ghetouri. Propaganda bazată pe acest mit are un impact relativ important în societatea indiană întrucât pare a avea la bază o jumătate de adevăr, mai precis condiţiile de trai ale minorităţii musulmane, contrânsă să locuiască în zone subdezvoltate sau în ghetouri şi să studieze exclusiv în seminarele islamice. Însă acestă situaţie nu li se poate imputa întrucât nu este un act de voinţă al musulmanilor ci un efect al neglijenţei statului indian care a "uitat" să modernizeze străzile şi reţelele electrice sau de canalizare din anumite zone aşa cum "a omis" să înfiinţeze şcoli publice în aceleaşi zone sau măcar în apropierea acestora.

Poate cel mai relevant exemplu pentru cele de mai sus este cazul regiunii Gujarat în care, până în anul 2002, înflorea o clasă de mijloc a comunităţii musulmane. Pogromul din acel an însă a distrus această clasă de mijloc, mulţi musulmani au fost ucişi iar cei care au scăpat cu viaţă şi-au văzut casele şi afacerile prădate şi distruse şi au fost nevoiţi să se refugieze în relativa securitate a ghetourilor, adevărate enclave upuse unui boicot economic mai mult sau mai puţin oficializat.

Un al treilea mit care circulă şi este repetat cu obstinaţie în conversaţiile dintre hinduşi este cel al agenturilor pakistaneze. Orice musulman este suspect din oficiu de apartenenţă la acestea iar efectele acestui mit sunt atât de perverse încât orice referire apreciativă la adresa unui pakistanez, fie el şi un sportiv sau scriitor, îţi poate aduce pe cap o acuzaţie de terorism. Stupiditatea acestei situaţii este reliefată şi mai mult de faptul că mulţi dintre musulmanii indieni au rude în Pakistan, urmaşii celor strămutaţi în 1947 şi sunt pe deplin conştienţi de statutul de paria pe care aceştia îl au în controversata Republică Islamică precum sunt conştienţi şi de faptul că musulmanii din state precum Kerala sau Assam o duc mult mai bine decât majoritatea musulmanilor pakistanezi.

În ultima vreme începe să se reliefeze din ce în ce mai pregnant un al patrulea mit, cel al musulmanului criminal prin definiţie. Acest mit este oarecum asemănător cu cel al ţiganilor români, care sunt consideraţi infractori până la proba contrarie. Procentajul musulmanilor încarceraţi în India este mult superior procentajului musulmanilor în totalul populaţiei dar această stare de fapt nu este urmarea unei predispoziţii genetice sau a unor precepte religioase ci este o consecinţă a situaţiei economice precare şi a discriminărilor sistematice la care sunt supuşi musulmanii indieni.

Cele patru mituri enumerate se sprijină şi se alimentează unul pe altul şi blochează accesul musulmanilor indieni la o poziţie care i-ar putea pune pe picior de egalitate cu restul populaţiei, iar această stare de fapt nu face altceva decât să alimenteze resentimentele şi să favorizeze terorismul.

Publicat de: Mihai (C.T.)
Data: 4 august 2010 (17:00)
Arhivat în: Al-Qaeda, Asia, India, Internaţional, Islam, Pakistan, Religie, Terorism