Şcoala de tonomate (VI)
Transmiterea ştirilor este ce mai importantă funcţie a unui element media. Cum sunt acestea colectate? Ei bine, vă vine să credeţi sau nu, colectarea lor este în bună măsură dependentă de noroc şi fler personal şi seamănă foarte bine cu pescuitul oceanic. Se începe prin a desfăşura o plasă uriaşă în oceanul informaţional. Plasa se recuperează cu regularitate şi se analizează "captura". Examinarea este de cele mai multe ori sumară iar 90 la sută din conţinutul publicat denotă o lipsă acută de efort intelectual în procesul de sortare.
O altă sursă de ştiri de proastă calitate o constituie agenţiile de ştiri care, pentru profit, sunt interesate să livreze un flux cât mai umflat, imposibil de urmărit şi analizat temeinic de agenţii elementului media. Tocmai de aceea primim cu precădere ştiri în care abundă iraţionalul, anormalitatea, accidentalul. Acestea sunt mai uşor de observat de ochiul antrenat al agenţilor ce urmăresc fluxurile agenţiilor de ştiri.
Dar ce este o ştire? Care este tipul de eveniment despre care unui public inteligent i-ar plăcea să aibă cunoştinţă pentru a-l putea comenta? Luaţi un ziar sau deschideţi radioul ori televizorul: câţiva beţivi s-au bătut ca chiorii în gară; în nu ştiu ce cătun o adolescentă emancipată şi-a făcut de cap cu văcarul şi apoi l-a acuzat de viol; într-un accident de autobuz de aiurea au fost răniţi bărbatul unei femei şi nevasta unui bărbat din satul vecin; un muncitor de pe şantierul unei autostrăzi a făcut insolaţie; doisprezece parlamentari au semnat un proiect de lege pentru promovarea pantofilor cu toc în faţă etc. Considerând, prin absurd, că asemenea ştiri ar fi de interes public, n-ar fi mai simplu ca ele să fie şablonate, preeditate şi gata de publicat la intervale prestabilite? Schimbarea datei ar trebui să fie suficientă pentru satisfacerea nevoii de astfel de "ştiri".
(Primul episod) ||| (Episodul trecut) | (Episodul următor)
Data: 14 octombrie 2010 (09:00)
Arhivat în: Antitrust, Diverse, Editorial, Jurnalişti, Media