Dormi?

Spre aducere aminte să utilizăm un fragment din lucrarea
"FORME ALE PROPAGANDEI COMUNISTE ÎN CAMPANIILE ELECTORALE DIN ANII 1946-1948. STUDIU DE CAZ: JUDEŢUL CLUJ" 
de Ioana Maria Cozma.

Este perioada în care devine evident faptul că propaganda va fi transformată de comunişti într-o constantă a vieţii de zi cu zi, acest lucru fiind posibil prin apelul la adunări, întruniri, meetinguri, şcoli speciale organizate în vederea pregătirii viitorilor propagandişti, agitatori şi îndrumători, dar şi prin invadarea spaţiului public şi a celui privat cu materialele ce aveau un scop propagandistic. S-a urmărit în acest fel obţinerea unei mobilizări permanente a maselor, care prin acceptarea adevărurilor propovăduite de liderii comuni şti să fie transformate într-o masă amorfă, lipsită de personalitate, conştiinţă şi raţiune. 

Debutul acestui proces îl va reprezenta campania electorală pentru alegerile din 19 noiembrie 1946 pe parcursul căreia vor deveni evidente tendinţele de dominare şi manipulare a populaţiei de către liderii Partidului Comunist. Au manipulat sentimente şi emoţii, au construit adevăruri false, dar şi minciuni ce au ajuns să fie considerate adevăruri chiar de către creatorii lor, au dat startul procesului de înlocuire a individualismului cu colectivitatea, au creat prototipul duşmanului colectiv în persoana reacţionarilor aflaţi sub oblăduirea internaţionalismului american. Au urmărit cu alte cuvinte să creeze o lume paralelă în care prototipul omului perfect să aibă chipul şi asemănarea lor, iar duşmanul democraţiei să aibă chipul reacţionarului ţărănist sau liberal, considerând probabil că astfel au zugrăvit imaginea perfectă a duşmanului democraţiei populare. Conştienţi fiind de minusurile şi lipsurile lor, atât din punct de vedere numeric cât şi al modului de gestionare al informaţiei (din punct de vedere financiar erau asiguraţi, ca urmare a sprijinului primit din partea Moscovei în principal, dar şi datorită banilor obţinuţi din chetele organizate la nivel local şi donaţiile făcute partidului), comuniştii au ştiut să profite de ceea ce aveau la îndemână – propaganda care a devenit în scurt timp pentru ei mijlocul de difuzare a ideilor revoluţionare, a învăţăturilor marxist-leniniste, dar şi alimentatorul demascărilor şi dezvăluirilor politice. Au construit mesaje propagandistice ce urmau a se adresa în special celor care se opuneau noului regim dar şi celor care se declarau a fi încă indecişi cu privire la destinaţia finală a votului lor, fiecare dintre acestea fiind marcat de hiperbolizări şi exagerări şi asta din dorinţa de a impresiona atât vizual cât şi auditiv auditoriul. Au recurs şi la violenţă, această formă de constrângere fiind percepută de comunişti ca forma cea mai la îndemână în vederea atingerii obiectivului propus: lărgirea bazei electorale a partidului şi totodată câ ştigarea alegerilor.

În vederea păstrării aparenţelor unui regim democratic, comuniştii au considerat necesară participarea în viitoarele alegeri angajaţi într-o coaliţie din care urmau să facă parte şi alte partide de pe scena politică românească, în acest scop punându-se bazele unui organism politic democratic, şi anume Blocul Partidelor Democratice, creat pe baza unui protocol semnat la 17 mai 1946 (li s-au alăturat printre alţii şi PNL – Gh. Tătărăscu, Frontul Plugarilor, Partidul Naţional Popular dar şi PNŢ - Anton Alexandrescu). 

Ai uitat române sau nu recunoşti şablonul? Ori poate dormi?
Oricum, să-mi fie cu iertare, da' eşti un mare dobitoc!

Publicat de: Mihai (C.T.)
Data: 25 aprilie 2012 (18:12)
Arhivat în: Alegeri, Editorial, Manipulare, Politică