Ţara tuturor oportuniştilor
Şi ca un făcut ocupaţia preferată a oportuniştilor noştri este, de parcă se putea altfel, politica. Dar nu politica din colţul străzii sau de pe bloguri, asta iese din discuţie pentru că nu este lucrativă. E vorba de politica "adevărată", cu carnet de membru şi loc în Parlament.
Ascultam cu ceva vreme în urmă, înaintea alegerilor prezidenţiale de anul trecut, un anume nene de partid lamentându-se şi mărturisind deschis că nu-şi poate risca locul de parlamentar deoarece a făcut credit la bancă pentru a-l obţine.
Numele individului este irelevant în context iar denumirea partidului din care provine este şi mai puţin importantă întrucât fenomenul este general valabil, indiferent de nuanţa politică.
Cazul este, însă, interesant dintr-o cu totul altă perspectivă. Creditul la bancă. Chiar atât de mânat de patriotism, de dorinţa de a contribui la binele general a fost respectivul încât s-a împrumutat la bancă pentru a-şi plăti campania electorală? Daţi-mi voie să mă îndoiesc că aşa ceva este posibil. Creditul respectiv pare a fi mai degrabă un credit pentru investiţii decât unul de nevoi personale.
Şi dacă ţi-ai făcut credit la bancă pentru a-ţi deschide propria afacere în franciză "Parlamentaru' SRL" (trafic de influenţă se cheamă) şi partidul în care activezi cam trage mâţa de coadă în opoziţie ce faci? Îţi iei frumos bocceluţa şi te muţi la cei de la putere astfel încât să poţi beneficia de o "finanţare" pe măsura planului de afaceri.
Ceea ce am prezentat până acum este doar o faţetă a oportunismului politic cvasigeneralizat din România şi reprezintă doar ceea ce se cheamă "plevuşca" genului.
O altă categorie de oportunişti, mult mai periculoasă decât prima este cea a oportuniştilor de carieră în partid, rechinii. Aceştia sunt, în general, personaje bine pregătite profesional care activează, de obicei, în zona juridică, financiară sau chiar academică ori oameni de afaceri în adevăratul sens al cuvântului, care nu au nevoie să recurgă la expediente gen "Parlamentaru' SRL" pentru a acumula forţă financiară.
Narcisist de felul lui oportunistul de carieră prezintă un pericol deosebit pentru societate, dar nu pentru că va utiliza orice mijloace pentru a accede în zona de comandă a propriului partid sau chiar la conducerea acestuia ci pentru că este gata să "facă totul", oricât de asocial ar fi acest "totul", pentru a accede în zona de comandă a statului. Interesul rechinului oportunist nu este reprezentat de avantaje materiale ci de gloria personală.
Un bun exemplu pentru această categorie este Victor Ponta dar, repet, este numai un exemplu, asemenea personaje pot fi întâlnite în toate partidele, fără excepţie. Adus în partid de Adrian Năstase şi cultivat cu grijă de acesta, Victor Ponta nu s-a sfiit în 2004, când steaua protectorului său de până atunci părea să apună, să treacă, cu arme şi bagaje în tabăra noului astru, Mircea Geoană. Dar nu înainte de a muşca zdravăn din mâna care l-a hrănit atâta amar de vreme. Rezultatul? Victor Ponta a ajuns vicepreşedinte în Biroul Permanent Naţional PSD şi Ministru pentru relaţia cu Parlamentul în cabinetul Boc. Acum, când Mircea Geoană se apropie cu paşi grăbiţi de termenul de expirare, oportunistul carierist Victor Ponta şi-a amintit, cu duioşie probabil, de vremea când Adrian Năstase îl alinta "micul Titulescu" (oribilă elucubraţie dom'le!). Maturizat acum micul oportunist nu mai muşcă, lecţia Năstase l-a învăţat că nu se ştie niciodată, se mulţumeşte cu o zmetie într-o bărbie deja fragilizată şi trece, din nou, cu arme şi bagaje în cealaltă barcă pentru a încerca, în tandem cu mentorul său, o preluare a PSD.
