Ca şi Constantinescu Ţapu' mai avan şi Băse Marinelu' s-a declarat învins de sistem. Un sistem pe care avea ocazia să-l strivească în 2007 pe fondul valului de simpatie populară.

Dom' Preşedinte, l-ai acuzat pe Abdicatu' că n-avuse "oo" să-i înfrunte pe ruşi. Matale avuşi "oo" să-i înfrunţi pe bolşevici?

Acum mi-e scârbă, mi-e foarte scârbă...

Pe 17 decembrie 1989 regimul bolşevic începea să se clatine.
În 17 decembrie 2012 regimul bolşevic renaşte din propria-i cenuşă.

MOTTO:
"Nu-mi place Mihail Neamţu dar las-o jos că măcăne."

Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane
Da' nu-l bate pe Iţic că-i prost...
Şi plin de fasoane.

Iar şi iar, după 1989, poporul român este demonizat şi aşezat în banca nelegiuţilor de nişte indivizi fără scrupule care întrevăd la orizont o umbră de speranţă pentru planul lor veros de a mai lua şapte piei de pe spinarea unei naţiuni pentru o greşeală - imensă şi probabil impardonabilă - care aparţine trecutului şi altora.

Indiferent cât s-ar strădui unii şi alţii din diverse Consilii de Incriminare a Românilor să demonstreze contrariul, în România NU a avut loc un Holocaust. Au fost crime, execuţii, masacre chiar (aici ar fi poate de discutat dacă avem de-a face cu reprimări, represalii, pogromuri sau acţiuni banditeşti) dar nu au fost exterminaţi în masă 400.00 de evrei aşa cum anumite scursori încercă să acrediteze ideea.

De foarte multă vreme iresponsabilii de la "Elie Wiesel" răscolesc în butoiul cu rahat şi se străduiesc din răsputeri să stârnească reacţii antisemite fluturând mârşavul stindard al "Holocaustului Românesc" cu astfel de mărturii:

Ietti Leibovici s-a născut pe data de 12 ianuarie 1931 în Vatra Dornei. În octombrie 1941 este deportată împreună cu întreaga familie în Transnistria. Împreună cu tatăl şi mama este trimisă în lagărul de la Peciora, unul din cele mai cumplite locuri de internare a evreilor din toată Transnistria. În timp ce mama sa avea să-şi piardă aici viaţa, Ietti Leibovici reuşeşte să scape fugind împreună cu tatăl ei. În primăvara anului 1944 este repatriată cu trenul împreună cu ceilalţi copii orfani din lagărul de la Moghilev. Experienţa deportării în Transnistria devine astfel una marcantă, episod singular a cărui rememorare este şi astăzi tulburătoare.

Cum sprijină acest episod - tulburător şi reprobabil - elucubraţia cu Holocaustul Românesc? Prin afirmaţia gratuită "Peciora era socotit lagărul morţii"? Erau la Peciora camere de gazare sau alte mijloace de exterminare în masă? Vorbim ca să ne aflăm în treabă şi ne folosim de drama unor oameni pentru a trage foloase materiale.

Institutele Antiromâneşti apărute ca ciupercile după ploaie în România (are balta peşte, surse de finanţare se găsesc oricând la creduli cu inimă mare şi minte puţină) uită însă să aducă în faţa opiniei publice şi altfel de mărturii, cum ar fi aceasta:

Nimeni n-are voie să uite pogromurile înfăptuite de legionari, agentură a hitlerismului în România, din Bucureşti, din Bucovina, Basarabia, nici trenul morţii, nici masacrarea evreilor în Transnistria ori devastarea sinagogilor şi profanarea cărţilor noastre sfinte. [...] Evocând barbariile anilor 1941-1944, consider că este o datorie morală elementară ca să nu uităm şi să relevăm faptul că în acei ani în România a existat o rază de umanitate de care au beneficiat evreii. Refugiaţii evrei ajunşi în România din Germania, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria aveau şansa de a pleca din porturile româneşti spre Palestina... Oricum ar fi privită această stare de lucruri, în orice fel s-ar analiza cele petrecute cu evreii din România..., rămâne un lucru care nu se poate nega: faptul că atunci când lumea a privit insensibilă spectacolul nimicirii evreilor europeni, România a fost dispusă să primească refugiaţi evrei şi a fost gata să deschidă pentru ei porturile sale. Veneau evreii din Varşovia strivită sub bombardamente, din Austria, din Cehoslovacia, veneau şi evreii din Ungaria. [...] Poporul român s–a străduit în schimb să–şi salveze credinţa în omenie. Iar noi, evreii, îi suntem şi îi rămânem recunoscători pentru aceasta.
Moshe Carmilly Weinberger, rabin şef al Clujului între 1936 şi 1940

Aşa este doctore Carmilly, nu avem voie să uităm dar nici nu avem voie să stăm nepăsători şi să privim fără reacţie când se încearcă mistificarea istoriei şi incriminarea unui întreg popor pentru vini existente doar în imaginaţia bolnavă şi hulpavă a unora.

Cicătelea umblă vorba prin târg că, după îndelungi şi aprinse dezbateri, Consiliul Competent al Academiei Române a stabilit:
Pentru uniformitate, toţi susţinătorii, simpatizanţii, sicofanţii şi alte specimene ce gravitează în orbita lui Căcărău, se vor numi simplu CĂCĂREZE.

Întrucât discursurile în spaţiul public ale colaboraţioniştilor au fost cam aceleaşi, tot ce pot face (mai ales că nici calitatea morală a acestor lepre nu-mi dă ghes să încheg un nou discurs) este să reîncălzesc oleacă de ciorbică de prin 2009.

Aşadar, dragi colaboraţionişti, văzuţi şi nevăzuţi, pozaţi şi nepozaţi:

Îhî, îhî!
Da, da, da!

Este incredibilă încăpăţânarea cu care Traian Băsescu persistă în greşeala de a-i considera pe pucişti posibili parteneri. A făcut-o în 2007 şi l-a costat (mai bine zis ne-a costat) o face din nou şi ne va distruge.

Este inadmisibil ca, după ce ai declamat lovitura de stat, în loc să porneşti fără întârziere o acţiune de epurare juridică - atât a puciştilor cât şi a colaboraţioniştilor - tu să ieşi ca prostu' cu mâna întinsă în "Piaţa Independenţii" sperând ce? Că leoarbele bolşevice vor fi deprins tainele democraţiei în ultimele 10 minute? Că un om ca Dragnea - care, printre altele, are la activ o tentativă de asasinat (pusă la cale împreună cu Marius Pieleanu şi Alessandra Stoicescu) asupra lui Marcel Hoară - se va transforma brusc din comisar în apostol? Că derbedei ca Ponta şi Şova nu vor găsi subterfugii şi nu vor răstălmăci evidenţa pentru a prezenta o situaţie falsă şi a îndemna la acţiuni de stradă?

Asta vă aşteaptă, de fapt ne aşteaptă pe toţi, domnule Preşedinte! Indecizia şi împăciuitorismul vor genera manifestaţii de stradă cu caracter violent. Lăsaţi-le (din nou) timp bolşevicilor să-şi revină şi vom avea străzile pline de sindicalişti oţărâţi şi "pensionari militari", "cadre" precum ţoapa mioritică care a pierdut "6 meleoane" la pensie şi s-a dus în vizită la Vila Dante, poporu' lu' Vanghelie şi neamurile lor de sub comanda Olguţei, oamenii muncii din Mehedinţi etc.

Acolo duce mişcarea dvs. "democratică" domnule Preşedinte! Încă doi ani de instabilitate politică şi nelinişte socială - sper că nu vă faceţi iluzii că PDL va câştiga ceva la parlamentarele din toamnă, nu cred că sunteţi naiv. Democraţia nu înseamnă prostie şi nu înseamnă lipsă de fermitate în impunerea acelor acţiuni legale menite tocmai să protejeze democraţia.

Inacţiunea, noncombatul, lipsa de fermitate, paternalismul sunt atitudini care, mult mai devreme decât vă închipuiţi, vă vor aduce în situaţia Iuliei Timoşenko. Şi atunci nu va mai fi nimic de făcut!

Aveţi impresia că Orwell a fost utopic?
Încercaţi să priviţi cu atenţie dincolo de aparenţe... Gândiţi cu grijă ce veţi face astăzi, având în permanenţă în faţa ochilor imaginea câinilor din spatele porcilor.

Referendum, iarăşi referendum! Încă o dată se advereşte că cei pe care nu-i ajuţi să moară nu te lasă să trăieşti.

Personal am fost întotdeauna de părere că lipsa de agresivitate (legală, desigur) a lui Traian Băsescu şi a PDL-ului a dus la proliferarea restauraţiei bolşevice. Ţintele, în puţinele cazuri în care acestea au existat, au fost total greşite - nu obţii nimic, de exemplu, spunându-i unui nesimţit de teapa turnătorului (dovedit de justiţie) Voiculescu că este nesimţit - atacul trebuia dat la bază, acolo unde activează corifeii nesimţitului. N-am să dezvolt mai departe aceste teze, ele reies destul de clar - zic eu - din articolele publicate în trecut.

Având în vedere cele de mai sus, mă văd obligat să-mi declar public poziţia în privinţa suspendării:
Nu îl voi susţine pe Traian Băsescu dar voi vota împotriva suspendării pentru că un vot împotriva suspendării înseamnă, în aceste vremuri tulburi şi periculoase, un vot împotriva rebolşevizării ţării, un vot împotriva inamicului de la răsărit ale cărui cozi de topor încearcă scoaterea României din Uniunea Europeană.

Dacă vă sperie noua lovitură de stat a bolşevicilor, dacă vă sperie rapiditatea cu care este distrusă munca de ani şi ani de zile a acestui popor în încercarea sa de a păşi cu capul sus în lume, mergeţi la referendum şi, mai ales, votaţi împotriva suspendării.

Se fac în curând 24 de ore de la demararea loviturii de stat.
Unii imbecili merg cu jalba-n băţ pe la Înaltele Porţi. De plângeri penale pare că n-a auzit nimeni în ţara asta, toată "opoziţia" miaună ca tâmpita la ciomagul cu care mafia bolşevică o altoieşte după ceafă.

Băsescu, la fel moale ca în 2007: "Vă cer să încetaţi imediat...".
News flash domnule Preşedinte: Nu mai pot mafioţii de imperativul din vocea dvs., mai mult ca sigur li s-au înmuiat genunchii şi îi doare în şireturile de la bascheţi!

Nu imperativul din voce este replica la o lovitură de stat, credeam că aţi priceput asta acum 5 ani, este nevoie de "lovitura fulgerătoare" sau "pălitura straşnică" ori, mai pe româneşte: lăsaţi dracu' vorbele, acţionaţi!

Repet: 24 de ore de la demararea loviturii de stat. 0 (zero) măsuri de contracarare.

Schiţa de mai jos este un extras din basmul cu poze "Suicidul ratat". După cum se vede glonţul de calibru .38 (aproximativ 9 mm diametru) a ricoşat din cartilajul tiroidian (un amărât de zgârci pe înţelesul tuturor) şi apoi s-a mai plimbat puţin înainte să iasă prin umăr.

Atunci când ai oo şi vrei să te sinucizi, te împuşti în cap cu un pistol cu glonţ. Preferabil de calibru mare.

Atunci când n-ai oo şi vrei să faci ţircus te împuşti în gât cu... gaze. Ca să fii sigur că melodrama de operetă e completă, mai înainte de "gestul suprem", chemi salvarea, să fie acolo "pentru orice eventualitate".

Alo, dom' Preşedinte, dacă poţi, graţiază-l dracu' că deja mi-e greaţă!

Cică nea Blaga e mare favorit la jilţu' suprem în PDL. De-o fi aşa, calea-i bătută pentru cei ce i-or sta alături: înapoi în PSD, acolo-i locul lor!

Ce a fost PDL şi ce a ajuns?

A fost calul de tracţiune pe care unii au pariat că va asigura mersul înainte al căruţei reformelor imaginate de Băsescu. Numai că, lăsându-ne la o parte pe noi ăştialalţi, Băsescu însuşi n-a părut să realizeze că pariază pe un măgar bătrân, castrat şi fără minte.

A ajuns o adunătură de iepuri fricoşi, speriaţi de DNA (ştiu ei ce ştiu), în care nimeni nu a avut bărbăţia, vreme de aproape patru ani, măcar să-l dea în judecată pe Gâdeabadeaciutacu & Co. dacă nu să-l înjure mumos şi să-i amintească condiţia de slugă.

Vă dorim secesiune uşoară!

Ăi care s-or duce cu Blaga la PSD, să fiţi iubiţi, atâta puteţi, atâta minte aveţi, pentru voi acolo e cel mai bine, vă integraţi perfect.
Ăi de vor pleca la PNL aflaţi de la mine: e ţeapă, fraierilor!
Ăi de s-or duce după Ungureanu mare atenţie: lăsaţi dracului oportunismul şi slugărnicia în faţa presei.

Asta pare întrebarea cheie în lumina celor mai noi evenimente. Îl suspendă Ponta pe Băsescu sau îl "demisionează" Băsescu pe Ponta.

Acu' să nu-mi zică careva că dezvăluirea plagiatului (real sau pretins, rămâne de văzut) lui Ponta nu e "opera" marinarului că se face de râs, măcar dacă ar fi să ne aducem aminte numai de acel sardonic "doctor", repetat până la saturaţie în ultimele intervenţii publice ale Preşedintelui.

Părerea mea e că Băse' pariază, din nou, pe un cal mort. Chiar dacă acuzaţiile ar fi reale (şi probabil sunt) ar însemna ca Ponta să aibă bunul simţ să-şi dea demisia. Sesizaţi antagonismul alăturării de termeni? Ponta - bun simţ?

Booooon, deci scrie Nature şi preia FAZ. Aşa şi? Ce, a scris în Pravda? A scris în doo d'alea capitalistele, neşte cioflingari dă-i dracu', tonomatele lu' dictatoru'. Îşi dă Ponta demisia pentru atâta lucru? Hai să fim serioşi, prima lui reacţie a fost: "Să-i spuneţi lui Băsescu că tot mă duc la Bruxelles!" de parcă-l întrebase cineva.

Eu unul îi prevăd o carieră foarte lungă, după cum au demarat "lucrările". Ăl de la botezat "Micul Titulescu" s-a înşelat amarnic, suntem faţă în faţă cu "Micul Mao" iar "revoluţia culturală" a şi început. Cu ICR.

Aşa că, simate dom' Băse', matale eşti debusolat complet. Dacă încă ai impresia că pe bolşevici îi poţi bate cu subtilităţi şi fineţuri de genul ăsta îţi meriţi soarta. Pentru că ăştia nu se vor mulţumi cu suspendarea iar numele Timoşenko ar trebui să-ţi stârnească clopoţelul de alarmă. Ai neglijat să-i calci pe cap ca pe gândaci după puciul din 2007 iar acum nu ştiu dacă mai ai puterea să faci aşa ceva.

Restauraţia bolşevică era previzibilă, în special la Bucureşti unde concentraţia de lepre bugetare şi imigranţi troglodiţi de la coada vacii este maximă. Însă de aici şi până la oribilul muget de satisfacţie, scos de Oprescu la aflarea veştii că sectorul 3 a fost câştigat de un pedofil analfabet, e cale foarte, foarte lungă.

Iarăşi, ca un blestem ciclic, prin "grija" putorilor nespălate, ciuma se aşterne peste România. Tot ce-am clădit, tot ce-am câştigat - cu sudoare şi uneori cu sânge - pe calea spre o normalitate democratică, se va duce dracului.

Nebunia pare că nu mai are limite:
- Oprescu îşi declamă cu cărămida'n piept independenţa cu cinci minute înainte să-şi ia limba'n gură cu Ponta şi Antonescu.
- Lia Olguţa Vasilescu e noul primar al Craiovei. Dragi craioveni, voi aţi privit vreodată în genunea din spatele ochilor Olguţei?
- Năstase face declaraţii pompoase cu un zâmbet şăgalnic în colţul ochiului drept. "V-am făcut, fraierilor" pare a spune el în gând în timp ce, cu siguranţă şi tot pe tăcute, cântă osanaua pentru liota de avocaţi care şi-au bătut joc de justiţie în numele său.
- Robert Negoiţă este primarul sectorului 3. Dacă un prost patetic cu pedale este primar, cum sunt oare cei ce l-au ales?
- Babeta neonazistă Zoe Petre şi Quasimodo cu ţâţe Pippidi se bucură. E normal, ele nu pot mima apartenenţa la "elită" decât în regimuri cu iz totalitar. În rest sunt nule şi neavenite, nebăgate în seamă, ceea ce, veleitare fiind, le enervează cumplit.
- Sunt unii care exultă la gândul că Nicuşor Dan (nenea ăla care apără magherniţele ţigăneşti de pe Buzeşti) "s-a ales" consilier de Bucale şi a obţinut un ditamai aproape 7% în cursa pentru Primăria Capitalei. Oooooo, ce realizareeeeee! Uraaaaaa! Uraaaaaaa! Uraaaaaa! Propun ca la parlamentare să votăm cu Iţic Ştrul sau cu alt ilustru necunoscut plin de calităţi teoretice, numai aşa de-ai dracu' ca s-o învăţăm minte pe Elena Udrea! Sau ca să ne tăiem, din nou, craca de sub picioare?

Spre aducere aminte să utilizăm un fragment din lucrarea
"FORME ALE PROPAGANDEI COMUNISTE ÎN CAMPANIILE ELECTORALE DIN ANII 1946-1948. STUDIU DE CAZ: JUDEŢUL CLUJ" 
de Ioana Maria Cozma.

Este perioada în care devine evident faptul că propaganda va fi transformată de comunişti într-o constantă a vieţii de zi cu zi, acest lucru fiind posibil prin apelul la adunări, întruniri, meetinguri, şcoli speciale organizate în vederea pregătirii viitorilor propagandişti, agitatori şi îndrumători, dar şi prin invadarea spaţiului public şi a celui privat cu materialele ce aveau un scop propagandistic. S-a urmărit în acest fel obţinerea unei mobilizări permanente a maselor, care prin acceptarea adevărurilor propovăduite de liderii comuni şti să fie transformate într-o masă amorfă, lipsită de personalitate, conştiinţă şi raţiune. 

Debutul acestui proces îl va reprezenta campania electorală pentru alegerile din 19 noiembrie 1946 pe parcursul căreia vor deveni evidente tendinţele de dominare şi manipulare a populaţiei de către liderii Partidului Comunist. Au manipulat sentimente şi emoţii, au construit adevăruri false, dar şi minciuni ce au ajuns să fie considerate adevăruri chiar de către creatorii lor, au dat startul procesului de înlocuire a individualismului cu colectivitatea, au creat prototipul duşmanului colectiv în persoana reacţionarilor aflaţi sub oblăduirea internaţionalismului american. Au urmărit cu alte cuvinte să creeze o lume paralelă în care prototipul omului perfect să aibă chipul şi asemănarea lor, iar duşmanul democraţiei să aibă chipul reacţionarului ţărănist sau liberal, considerând probabil că astfel au zugrăvit imaginea perfectă a duşmanului democraţiei populare. Conştienţi fiind de minusurile şi lipsurile lor, atât din punct de vedere numeric cât şi al modului de gestionare al informaţiei (din punct de vedere financiar erau asiguraţi, ca urmare a sprijinului primit din partea Moscovei în principal, dar şi datorită banilor obţinuţi din chetele organizate la nivel local şi donaţiile făcute partidului), comuniştii au ştiut să profite de ceea ce aveau la îndemână – propaganda care a devenit în scurt timp pentru ei mijlocul de difuzare a ideilor revoluţionare, a învăţăturilor marxist-leniniste, dar şi alimentatorul demascărilor şi dezvăluirilor politice. Au construit mesaje propagandistice ce urmau a se adresa în special celor care se opuneau noului regim dar şi celor care se declarau a fi încă indecişi cu privire la destinaţia finală a votului lor, fiecare dintre acestea fiind marcat de hiperbolizări şi exagerări şi asta din dorinţa de a impresiona atât vizual cât şi auditiv auditoriul. Au recurs şi la violenţă, această formă de constrângere fiind percepută de comunişti ca forma cea mai la îndemână în vederea atingerii obiectivului propus: lărgirea bazei electorale a partidului şi totodată câ ştigarea alegerilor.

În vederea păstrării aparenţelor unui regim democratic, comuniştii au considerat necesară participarea în viitoarele alegeri angajaţi într-o coaliţie din care urmau să facă parte şi alte partide de pe scena politică românească, în acest scop punându-se bazele unui organism politic democratic, şi anume Blocul Partidelor Democratice, creat pe baza unui protocol semnat la 17 mai 1946 (li s-au alăturat printre alţii şi PNL – Gh. Tătărăscu, Frontul Plugarilor, Partidul Naţional Popular dar şi PNŢ - Anton Alexandrescu). 

Ai uitat române sau nu recunoşti şablonul? Ori poate dormi?
Oricum, să-mi fie cu iertare, da' eşti un mare dobitoc!