Pe marginea prăpastiei
Pe măsură ce Statele Unite îşi sporesc rolul anti-terorist în Yemen oficialităţile acestui stat încearcă să minimalizeze parteneriatul cu americanii temându-se de o scădere de popularitate cauzată de o cooperare cu "imperialiştii" şi de neputinţa de a elimina pericolul reprezentat de Al-Qaeda fără să apeleze la ajutor extern.

Amabasadele străine de la Sanaa şi-au reluat activitatea după succesul operaţiunilor antiteroriste, desfăşurate luni 04/01/2010 în nordul capitalei, ce care au avut ca rezultat "eliminarea unor anumite motive de îngrijorare".

Atât guvernanţii cât şi media din Yemen caută, prin orice mijloace, să reliefeze rolul autorităţilor yemenite şi să estompeze orice implicare a Statelor Unite în acţiunile anti-teroriste iar în comunicatele oficiale statul yemenit apare pe deplin stăpân pe situaţie.

"[...] Măsurile pentru protecţia ambasadelor străine sunt concepute prin utilizarea celor mai înalte standarde [...]"

"Ministerul de Interne subliniază că toate ambasadele, misiunile diplomatice şi sediile companiilor străine sun complet securizate şi nu există motive de îngrijorare [...]"

"[...] Nici un străin nu trebuie să se teamă pentru viaţa sa [...]"

"Autorităţile statului tratează cu maximă seriozitate problema ameninţărilor asupra reprezentanţelor diplomatice străine şi au planificat minuţios un set de măsuri de asigurare a securităţii tuturor cetăţenilor străini aflaţi pe teritoriul Yemenului".

Această minimalizare a rolului Statelor Unite este făcută în scopul prevenirii unei atitutini dezaprobatoare în interior dar în exterior ridică mari semne de întrebare în ceea ce priveşte implicarea pe termen lung a guvernului yemenit în lupta împotriva Al-Qaeda. Conform analiştilor guvernarea unei ţări cu problemele Yemenului este un act de echilibristică periculoasă între ataşamentul faţă de Statele Unite şi forţele tribale, politice şi religioase ce condamnă amestecul americanilor şi sunt favorabile ideologiei Al-Qaeda.

"Guvernul trebuie să-şi asigure supravieţuirea şi aceasta depinde de grupările social şi tribale. Şi există anumite asemenea grupări ce au legături strânse cu Al-Qaeda".
Abdullah al-Faqih - profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Sanaa.

În Parlament sunt numeroşi politicieni din opoziţie ce avertizează că mulţi cetăţeni vor sprijini făţiş Al-Qaeda dacă conflictul se acutizează. Liderii tribali din sud sunt extrem de iritaţi din cauza atacului aviaţiei de acum două săptămâni asupra unor civili şi acuză Statele Unite de implicare în executarea acestuia. Guvernul susţine că obiectivul acestui atac a fost eliminarea activiştilor terorişti şi a rudelor acestora.

Principala îngrijorare a guvernului o constituie posibilitatea declanşării unui război civil între nordul guvernamental şi sudul animat de o mişcare separatistă. Iar incapacitatea sa de a reduce sărăcia, şomajul şi analfabetismul adânceşte din ce în ce mai mult această criză.
 
Cu toate că oficialităţile, în diverse interviuri, au afirmat existenţa unui parteneriat solid cu americanii, poziţia oficială, exprimată de Abu Bakr al-Qirbi, Ministrul de Externe al Yemenului, este una de avertizare a Statelor Unite asupra învăţămintelor ce trebuie trase în urma acţiunilor din Pakistan şi Afganistan, greşeli ce nu trebuie repetate în Yemen, atât în relaţia cu Guvernul cât şi în atitudinea faţă de Al-Qaeda. În viziunea lui al-Qirbi atât Statele Unite cât şi alte puteri occidentale trebuie să asigure Yemenului un sprijin pe termen lung pentru dezvoltarea economică, reducerea sărăciei şi ridicarea standardelor educaţionale, singura cale, în opinia sa, de combatere eficientă a terorismului.

"Considerăm că este necesar ca Statele Unite să aprofundeze înţelegerea modului de interacţiune în societatea yemenită, din ponct de vedere sociologic, religios, tribal şi politic."

Într-o încercare penibilă de îngrăşare a unui buget căpuşat de o armată de bugetari ce nu prea s-ar da duşi din marsupiul guvernamental, miniştrii noului guvern Boc îşi pun şi ei, disciplinaţi şi pentru a nu face notă discordantă cu mamelucii din guvernările anterioare, fantezia creatoare în slujba marotei din totdeauna a guvernantului român: TAXA.

Noua invenţie ar putea fi numită "taxa pe chiftea şi citirică".

Fiind asimilată unei taxe pe viciu, noua formă de spoliere a populaţiei ce încă mai munceşte în ţara asta, ar urma să adauge la preţul hamburgerilor, sucurilor şi dulciurilor un procent destinat ţesutului adipos bugetar, în special în zona sănătăţii (aş sugera o masivă alocare de fonduri din această taxă către cercetarea psihiatrică şi studiul tulburărilor de comportament la persoanele ajunse în funcţii de decizie).

Orice consumator de asemenea produse "vicioase", odată ce taxa va intra în vigoare, va fi trecut, prin asociere, în tagma prostituatelor, cartoforilor, drogaţilor etc.

Urmează probabil interzicerea consumului de hamburgeri în instituţii şi în alte spaţii publice.

Ministrul Sănătăţii, Attila Cseke, a declarat că se aşteaptă să colecteze aproximativ un miliard de euro de pe urma acestei taxe şi că ideea i-a venit din studierea experienţei altor state europene, precum Germania, Marea Britanie sau Franţa, în care funcţionează acest sistem.

Desigur, nici domnului Cseke, nici altor onorbili membri ai Guvernului nu le-a trecut prin cap să aprofundeze experienţa statelor menţionate în ceea ce priveşte venitul mediu. Ăsta pare a fi un subiect tabu pentru toţi iubitorii de experienţe europene în domeniul taxării, impozitării, supraimpozitării, ultraimpozitării etc.

Toţi guvernanţii de până acum, fără excepţie, par a considera extrem de firesc ca un popor plătit ca în Rusia să fie cocoşat cu taxe ca în Germania, Marea Britanie sau Franţa.

Cred că mult mai utilă ar fi introducerea unei taxe pentru port ilegal de cap, aplicabilă numai guvernanţilor şi membrilor legislativului. Într-un an am redresa bugetul şi am putea să acordăm un ajutor financiar cu caracter umanitar Dubaiului.

III. Tulburări sociale, populism, naţionalism, protecţionism.
Ca urmare a crizei economice tulburările sociale au sporit ca frecvenţă şi intensitate pe parcursul anului trecut dar, pentru 2010, se preconizează o şi mai pregnantă acutizare a acestora, pe măsură ce măsurile de redresare economică impun eliminarea infuziilor de capital cu rol stimulativ ceea ce va duce la o creştere accentuată a şomajului.

Aceste tulburări ar putea determina lumea politică să adopte măsuri populiste, cu efecte economice negative, în lumina nevoii de capital electoral.

Creşterea preţului la materii prime ar putea declanşa, mai ales în Africa şi America Latină, reacţii de naţionalizare a resurselor a căror consecinţă imediată ar fi expropierea investitorilor străini.

O creştere a protecţionismului din cauza crizei mondiale este o chestiune aprig dezbătută de analişti. Unii dintre aceştia au redactat un raport în care identifică zeci de măsuri cu potenţial protecţionist adoptate, peste tot în lume, în ultimele luni ale anului 2009 dar reprezentanţii Organizaţiei Mondiale a Comerţului au declarat că nu există motive de îngrijorare şi nu au fost înregistrate derapaje majore.

Puncte de interes:
(a) Declanşarea de tulburări sociale în Europa, în special în Letonia şi Grecia, statele cele mai expuse la astfel de evenimente. Acestea ar putea constitui un semnal pentru alte state din zonă şi ar putea fi dublate e atacuri xenofobe asupra minorităţilor.
(b) Creşterea dramatică a preţurilor materiilor prime, în special la cele alimentare.
(c) Recrudescenţa măsurilor sau retoricii protecţioniste, în special între China şi Statele Unite. Declaraţii ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului cu referire specifică la creşterea cazurilor de măsuri protecţioniste.

IV. Crize neprevăzute.
Un risc deosebit îl reprezintă acutizarea disputei asupra programului nuclear iranian, în special pentru pieţele energetice.

Coreea de Nord reprezintă un alt element de risc impredictibil, cu evenimente potenţiale ce includ declanşarea unui război cu vecinul de la sud sau un val unionist declanşat de decesul lui Kim Jong-il. Ambele evenimente, un război ce se anunţă de durată sau o mişcare unionistă, ar putea avea efecte devastatoare asupra economiei Coreei de Sud.

Analiştii estimează că Al-Qaeda va încerca să determine declanşarea unui conflict nuclear între India şi Pakistan. Chiar fără "ajutorul" oraganizaţiei teroriste guvernul pakistanez, slab şi ameninţat din mai multe direcţii simultan, ar putea utiliza India ca debuşeu pentru mânia populară.

Semne de declanşare a unor noi crize cu impact asupra economiei:
(a) Escaladarea problemei iraniene. Occidentul recurge la impunerea de sanţiuni. Acutizarea problemelor interne ale Iranului cu semne de declanşare a unui război civil.
(b) Agravarea stării de sănătate a preşedintelui nord-coreean sau intensificarea discursului său anti-imperialist.
(c) Sporirea numărului conflictelor armate la graniţa dintre India şi Pakistan.

Dacă situaţia pe plan internaţional este oarecum incertă, cu numeroase variabile ce pot afecta calculul unei prognoze economice, în România situaţia e cât se poate de clară. Guvernul pare să fi primit cele 7 barje încărcate cu vopsea lavabilă roz-bonbon şi a început deja să o împrăştie cu dărnicie în timp ce un grup de cercopiteci, promovaţi pe criterii obscure la rangul de analişti financiari, se vor strădui să ne demonstreze că guvernanţii sunt nişte idioţi patetici ce trebuie îndepărtaţi rapid. Ca întotdeauna adevărul e undeva la mijloc.

Îl ştiţi pe L'Organ?
I se mai spune Sică Liberalu'. Băiat bun. Trubadur. Nu bea niciodată (zice amicu' dumisale Preacinstitu' Crin) dar arată de parcă tocmai a pus dopu' la sticla de Carmol. Din când în când bagă mâna în buzunar (are acolo un fişic "economisit" pe vremea când era la putere - o tempora) şi plăteşte un interviu fulger. Asta de când l-a bătut ministreasa Udrea de i-a sunat alcoolu'n cap (am vrut să zic apa da' ceva nu-i în regulă, o fi ştiind tastatura asta ceva).

Şi-a plătit băiatu' un interviu şi ieri că-l ardea buza să zică şi el ceva de Prigoană catindatu'. Şi a zis. Mai bine tăcea. Ia ascultaţi ce l-a dus capu' (sau aburii conţinuţi de organul respectiv):

"[...] exemplu de nepotism, de promovare a oamenilor complet lipsiţi de calităţi [...] prin a trimite în candidatură un om care nici măcar nu cunoaşte legislaţia în domeniul rutier [...]"

Hopa! A pus punctul pe i. Gura păcătosului adevăr grăieşte. Sau altu' era proverbu'? Ceva cu Stan Păţitu' parcă. Mă rog, să rezumăm.

În Octombrie 2003, L'Organ s-a răsturnat cu maşina într-un şanţ, în comuna Poarta Albă, judeţul Constanţa. Hai că sunteţi răi, nu era beat, i-a explodat un cauciuc.

În Aprilie 2006, pe Sică l-a lovit un tramvai. Norocul lui că era în maşină şi că era viceprimar la Capitală. Astfel anchetatorii au stabilit că nu era beat şi că de vină a fost vatmanu' care conducea un tramvai galben în loc de cele regulamentare, crem cu roşu, pe care le ştia L'Organ din tinereţe. L-a văzut pe ăla că-i galben da' a zis că-i de expoziţie, stă pe loc, e împăiat sau aşa ceva.

În Martie 2007 vajnicul trubadur liberal a avariat uşor trei autoturisme parcate în faţa prefecturii Capitalei. Iar n-a fost beat dar vorbea la mobil în timp ce încerca să parcheze maşina. Ce ziceţi? Cu ce viteză încerca să parcheze de a lovit trei maşini? Întrebaţi-l pe nenea de la Rutieră care a înghiţit găluşca.

În Decembrie 2007 dom' Ministru al Transporturilor L'Organ a plecat de la o petrecere unde, aţi ghicit, n-a băut nimic (băi frate ăsta-i dă clasă şi lu' Sfântu' Petru) şi a lovit un Matiz parcat şi o fată de 14 ani ce n-avea altceva de făcut decât să treacă strada (prin loc marcat) tocmai atunci când domnul Ministru, fără să fie beat, trecea pe acolo. Matizu' l-a băgat în vitrina unei agenţii imobiliare şi pe fată a băgat-o la sperjur (dacă se va ancheta vreodată serios acest accident).

Aşa că, tinere Honorius, burta pe carte şi studiază temeinic Codul Rutier. Şi mai rade şi matele câte un stâlp de iluminat, un refugiu de tramvai, ceva, dacă vrei să faci carieră în politică. Ştiu că ai nişte antecedente dar cam slăbuţe, aşa vrei să te prezinţi în faţa electoratului?

I. Insolvenţă
Pentru pieţele internaţionale unul din cele mai mari riscuri politice este reprezentat de intrarea în insolvenţă (decizie politică) a unor state puternic afectate de criza economică.

Economiştii din întreaga lume privesc cu îngrijorare evoluţia unor state ca Grecia, Ucraina sau Dubai ce par a fi destinate să rămână în zona incertitudinilor şi pe parcursul acestui an deşi majoritatea celorlalte state încep să dea semne de revenire.

O redeclanşare a crizei într-una din ţări ar putea determina o puternică presiune asupra burselor ceea ce ar determina investitorii să privească cu neîncredere noi oferte de garantare venite din partea vecinilor mai bogaţi ai statului afectat ce ar dori să sară în ajutorul acestuia.

Cele mai predispuse la un asemenea scenariu sunt statele europene din zona Euro, considerate verigi slabe (Grecia, Italia, Spania, Portugalia şi Irlanda) dar şi unele din afara acesteia cum ar fi Marea Britanie.

Există anumite puncte cheie de urmărit în problema riscului de insolvabilitate:
(a) Va continua instabilitatea politică din Ucraina şi după alegerile prezidenţiale din 17 Ianuarie?
(b) Vor exista ezitări din partea înstăritului emirat Abu Dhabi care a promis să-şi ajute vecinul Dubai aflat în mare necaz?
(c) Va reuşi Grecia să adopte măsurile necesare pentru stabilizarea pieţei interne?

II. Perioade electorale
2010 este un an bogat în evenimente electorale pe diverse paliere ale vieţii politice. Va fi o bătălie pentru Congresul american, două foarte probabile schimbări de regim în Brazilia şi Marea Britanie şi o avalanşă de alegeri de tot felul în Europa emergentă, toate acestea putând avea efecte importante asupra economiei mondiale.

În Statele Unite toate locurile din Congres şi jumătate din fotoliile senatoriale vor fi scoase "la mezat" la 2 Noiembrie şi toţi analiştii previzionează o înfrângere dureroasă pentru Partidul Democrat.  

Laburistul Gordon Brown, încă Prim Ministru al Marii Britanii este dat ca victimă sigură a alegerilor parlamentare, programate a avea loc înaintea lunii Iunie, cel mai probabil succesor al său fiind un reprezentant al Partidului Conservator condus de David Cameron. Există temeri că, în urma alegerilor, parlamentul britanic va avea o componenţă mult prea echilibrată pentru a se putea constitui o majoritate clară.

În Europa emergentă sunt programate alegeri în Cehia, Slovacia, Ungaria, Letonia şi Polonia.

Ucraina urmează să trecă, chiar la începutul anului, printr-o rundă de alegeri prezidenţiale ce pot fi determinante pentru viitorul ţării.

În Australia, actualul Prim Ministru, Kevin Rudd, este, cel mai probabil şi viitorul Prim Ministru, sigura incertitudine fiind legată de data alegerilor.

Cele mai dificil de prognozat sunt rezultatele alegerilor ce urmează să aibă loc în Filipine şi Sri Lanka.

Punctele de la capitolul evenimente electorale ce ar putea influenţa economia globală sunt:
(a) Poziţionarea politicii Statelor Unite, în perioada pre-electorală, în raport cu problema climatică, războiul din Afganistan şi sistemul medical american.
(b) Evoluţia creditelor pe piaţa britanică în perspectiva unui Parlament susceptibil de blocaj politic în urma preconizatului echilibru politic.
(c) Evoluţia situaţiei politice locale cu precădere în Ungaria, Ucraina, Letonia şi România unde sunt necesare masive infuzii de capital din partea Fondului Monetar Internaţional pentru evitarea derapajelor.

Atât presa cât şi televiziunile din zona Orientului Mijlociu se întrec în a lansa semnale de alarmă cu privire la escaladarea stării de insecuritate din Yemen, în timp ce ambasadele Statelor Unite şi Marii Britanii de la Sanaa rămân închise din cauza zvonurilor că vor fi atacate, dar poziţiile exprimate sunt semn al divizării ideologice şi religioase a zonei.

Au existat voci care exprimau îngrijorarea că Statele Unite vor profita de prezenţa unor elemente Al-Qaeda în Yemen pentru a declanşa o invazie militară în această ţară după modelul intervenţiilor din Irak şi Afganistan.

În timp ce publicaţiile controlate de guvernul yemenit îşi exprimau îngrijorarea că ţara ar putea ajunge în grupul ţărilor "căzute" exploatate de organizaţiile teroriste şi lansau apeluri susţinute către întreaga lume să nu abandoneze Yemenul şi să nu-l compare cu Somalia sau Afganistan, o publicaţie egipteană apropiată guvernului de la Cairo, avertiza că media din Statele Unite, Marea Britanie şi "Lumea Vestică" încearcă să creeze Yemenului o imagine de placă turnantă a activităţilor teroriste şi să se folosească de aceasta ca un motiv pentru a întreprinde măsuri de control asupra ţărilor arabe şi statelor islamice.

Din ce în ce mai puternice, apelurile pentru o soluţie internaţională, cu colaborarea statelor din regiune, au fost foarte bine primite, cel puţin în presa din Orientul Mijlociu. O altă publicaţie apropiată guvernului egiptean cere comunităţii internaţionale să formuleze un plan clar de extindere a sprijinului economic şi militar acordat Yemenului astfel încât acesta să aibă resursele necesare distrugerii organizaţiei Al-Qaeda.

În total dezacord cu această atitudine responsabilă media iraniană tună şi fulgeră împotriva a ceea ce ea numeşte "planul Statelor Unite şi al Marii Britanii de a transforma Yemenul într-o nouă bază militară pentru apărarea intereselor pe care acestea le au în zina Golfului Aden". În plus, publicaţiile iraniene susţin că există un şablon evident în desfăşurarea evenimentelor din Yemen şi că acestea sunt pe calapodul celor ce au provocat invaziile din Afganistan şi Irak şi nu este de mirare că ambasadele celor două ţări şi-au încetat activitatea "de teama ameninţărilor".

Şi presa siriană a lansat mesaje ostile la adresa unui eventual amestec internaţional în problemele interne ale statului yemenit. Acestea au remarcat, de asemenea, cu ironie, că cele două ambasade şi-au închis porţile chiar în ziua când ţările din regiune îşi afirmau în faţa lumii hotărârea de a detensiona situaţia pe calea dialogului.

Cum nu a existat foc în acea parte de lume peste care Israelul să nu toarne gaz, media din această ţară lansează mesaje belicoase cerând liderilor vestici să înăsprească măsurile de combatere a extremismului islamic şi să ia aminte că situaţia din Yemen nu face decât să confirme că pericolul islamist nu este înrădăcinat geografic ci, mai degrabă, teologic şi politic în întrega lume musulmană.

Preşedintele PSD Bucureşti, Marian Vanghelie, şi preşedintele PNL Bucuresti, Andrei Chiliman, au semnat, în ultimele zile ale anului 2009 pare-se, un protocol politic, la nivel de Capitală, prin care cele două organizaţii regionale se obligă să se susţină reciproc în alegerile parţiale şi să militeze neabătut, uniţi în cuget şi simţiri, pentru propăşirea Municipiului Bucureşti şi a bunăstării cetăţenilor.

Şi dacă aveţi impresia că-i iau în balon cu limba de lemn, iacătă un citat chiar din respectivul document (stilul şi gramatica sunt, de asemenea, cele originale):

"Parlamentarii Alianţei PSD-PC şi ai PNL, care aparţin colegiilor Municipiului Bucureşti vor susţine în Parlament proiecte comune, pentru îmbunătăţirea legislaţiei privind dezvoltarea Municipiului Bucureşti şi a condiţiilor de viaţă şi bunăstare a cetăţenilor săi, care vor fi negociate de conducerile PSD a Municipiului Bucuresti şi a Partidului Naţional Liberal a Municipiului Bucureşti."

Vedeţi cum se dă impresia că "vom face totul" fără să ne angajăm cu nimic? A, dacă zicea documentul: "[...] îl vom obliga pe Sorin Oprescu să facă o autostradă suspendată până în 2012 [...]" alta era povestea, ne dădeam şi noi seama că înţelegerea nu-i una de conjunctură (împotriva beizadelei Prigoană) ci una cu substanţă între două organizaţii locale ale unor partide serioase care, deşi aflate în opoziţie, au decis să facă ceva pentru a demonstra că au potenţial pentru guvernare.

Mă rog, pactul, înţelegerea sau cum vreţi să-i spuneţi este un act politic normal, pe fond nu este nimic de obiectat pentru că fiecare cum îşi aşterne aşa doarme iar fiece pasăre pre limba ei piere.

Privesc însă la semnatarii documentului, la caracterele lor, şi-mi dau seama că e mare criză de cadre în politica românească. Altfel nu se explică cum dracu' s-a ajuns în situaţia ca organizaţiile de frunte ale PSD şi PNL să fie conduse, concomitent, de Lolek şi Bolek.

Iunie 1992: Rusia devine membru al F.M.I. şi al Băncii Mondiale.
August 1992: În Congresul Statelelor Unite ale Americii este adoptat Freedom Support Act, document legislativ prin care Statele Unite se obligă să-şi sporească contribuţia la Fondul Monetar Internaţional cu scopul de a permite acestuia să acorde sprijin financiar Rusiei.
August 1992: F.M.I. acordă Rusiei un împrumut de 719 milioane USD.
1993: F.M.I. acordă Rusiei un împrumut de 1 miliard USD.
1994: F.M.I. acordă Rusiei un împrumut de 1 miliard USD.
1995: F.M.I. acordă Rusiei un împrumut de 3,6 miliarde USD.
1996: F.M.I. acordă Rusiei un împrumut de 10,2 miliarde USD.
1997: F.M.I. acordă Rusiei un împrumut de 1,5 miliarde USD.
1998: F.M.I. acordă Rusiei un împrumut de 4,5 miliarde USD.
1999: F.M.I. acordă Rusiei un împrumut de 500 milioane USD.
1992-2000: Banca Mondială acordă Rusiei împrumuturi în valoare totală de 9,3 miliarde USD.

De remarcat că împrumuturile de mai sus, ce totalizează peste 32 miliarde USD au fost acordate cu dobânzi ce nu depăşesc 4%. Pe lângă aceste împrumuturi trebuie luate în considerare alte peste 100 de miliarde USD intraţi în Rusia prin investiţii străine directe.

Rezultatul?

Rusia se transformă pe zi ce trece într-un hibrid de autocraţie Sovietico-Ţaristă cu o armată pe ale cărei însemne secera şi ciocanul sunt la loc de cinste alături de emblemele ţariste.

Rusia este un gigant cu o instabilitate patetică, având o economie comparabilă cu a Olandei, ţară a cărei populaţie este doar o zecime din cea a Rusiei.

Rusia a reînceput să-şi hărţuiască şi chiar să-şi atace vecinii, foste colonii, Estonia şi Georgia fiind cele mai reprezentative cazuri, profitând de slăbiciunea unei Uniuni Europene divizate în care două din cele mai importante state, Franţa şi Germania, s-au angajat într-o relaţie de colaboraţionism făţiş cu marele stat barbar de la răsărit. Nici Statele Unite nu pot riposta eficient fiind angrenate într-un costisitor război de uzură cu terorismul mondial.

Rusia este condusă de un fost KGB-ist, Vladimir Putin, care, împreună cu partidul său, s-a dedicat trup şi suflet cauzei naţionalismului (sau, mai degrabă, naţional-socialismului) rus şi restabilirii "gloriei" sovietice. Şi în numele acestei cauze încearcă să reînvie "eroii" trecutului. Pentru el nu există nuanţe. Stalin l-a bătut pe Hitler şi a salvat URSS, rezultă că Stalin e un erou, o fi asasinat el milioane de concetăţeni dar a câştigat Marele Război de Apărare a Patriei.

Rusia, sub domnia lui Putin şi cu sprijinul sex-preşedintelui Clinton şi al urmaşului său Gică Tufiş, şi-a regăsit aspiraţiile imperialiste şi îşi închipuie că este o mare putere mondială cu o sferă de influenţă mult peste posibilităţile sale reale. Occidentul redevine duşmanul său natural iar intimidarea, şantajul şi ameninţarea cu recurgerea la forţă sunt iarăşi principalele direcţii de acţiune în politica externă.

Lumea liberă a avut o şansă unică să scape de ameninţarea barbarilor din răsărit odată pentru totdeauna. N-a ştiut ce să facă cu şarpele şi în loc să-i taie capul l-a încălzit la sân. Acum suportă consecinţele şi trebuie să înghită în sec. E prea târziu.

La sfârşitul anului trecut am avut parte de o doză copioasă de mituri colportate de media autohtonă sau de aiurea şi nu toate erau, aşa cum ar fi fost normal, despre Moş Crăciun.

Multe, chiar prea multe dintre acestea erau despre Cursa Delta Air Lines 253 (NW253) şi evenimentele care au condus la tentativa de atac terorist întreprinsă de nigerianul Umar Farouk Abdul Mutallab la 25 Decembrie 2009.
Aceste mituri sunt foarte de numeroase şi încă continuă să apară aşa că voi prezenta doar câteva din cele mai importante:

Mit: Cursa 253 era un zbor programat din Amsterdam al KLM (Liniile Aeriene Regale - companie aviatică olandeză).
Real: NW253 era un zbor programat al Northwest Airlines (companie aviatică americană ce a fuzionat în Ianuarie 2010 cu Delta Air Lines, o altă companie americană cu sediul în Atlanta, Georgia). KLM a fost doar un partener în sistem "code-share" şi, spre deosebire de nigerian, pe biletele pasagerilor săi era menţionată Cursa KL6253 (sistemul code-share este o metodă de eficientizare prin care locurile libere dintr-un avion al unei companii aviatice pot fi vândute de o altă companie).

Mit: KLM răspundea de măsurile de securitate pe aeroportul din Lagos, Nigeria şi Delta Air Lines răspundea de securitate pe aeroportul din Amsterdam, Olanda.
Real: Securitatea aeroportuară, oriunde în lume, este asigurată de un terţ care nu are niciun fel de asociere cu companiile aviatice.

Mit: Securitatea aeroportuară a greşit când a permis îmbarcarea nigerianului Umar Farouk Abdul Mutallab.
Real: Securitatea aeroportuară verifică tichetele de îmbarcare şi validitatea documentelor de călătorie. Umar Farouk Abdul Mutallab avea toate actele în regulă, inclusiv viză de călătorie emisă de Ambasada Statelor Unite din Lagos (care răspunde de evaluarea riscurilor de securitate).

Mit: KLM şi Delta Air Lines au greşit permiţând nigerianului să călătorească imediat după emiterea vizei.
Real: Viza de călătorie în Statele Unite a lui Abdul Mutallab depăşise cele 90 de zile specificate de reglementările în vigoare.

Mit: KLM şi Delta Air Lines ar fi trebuit să fie alertate de faptul că nigerianul cumpărase cu banii jos un bilet de avion de la o agenţie din Ghana.
Real: Din cauza condiţiilor economice nu doar în Africa se practică utilizarea achiziţionarea biletelor cu banii jos şi acest fapt nu a constituit vreodată un motiv de îngrijorare.

Mit: Cursa NW253 a decolat din Lagos, Nigeria şi a făcut escală în Amsterdam, Olanda.
Real: Umar Farouk Abdul Mutallab a decolat la bordul KL588 (code-share cu DA8588) din Lagos la 24 Decembrie şi a aterizat la Amsterdam în 25 Decembrie, în jurul orei 05:00, pentru a se îmbarca la bordul aeronavei programate pentru Cursa NW253 (KL6253) ce era programată pentru decolare în jurul orei 09:00.

Mit: Din cauza Acordului Schengen Uniunea Europeană este vinovată pentru slaba securitate aeroportuară ce i-a permis nigerianului să călătorească fără a-i fi descoperite intenţiile.
Real: Acordul Schengen este un document semnat de 30 de state europene şi aplicat de 25 dintre acestea. Nigeria şi Statele Unite nu sunt părţi în acest Acord. Spaţiul Schengen presupune libertatea de a călători fără documente speciale dintr-o ţară semnatară în alta şi nu are nimic de-a face cu securitatea aeroportuară.

Mit: Umar Farouk Abdul Mutallab îşi propusese să detoneze o bombă, confecţionată cu material exploziv ce nu poate fi detectat de aparatura de control, legată de picior.
Real: Nigerianul şi-a aplicat pe coapsă şi pe lenjeria intimă un amestec de substanţe incendiare care nu au nimic în comun cu materialele explozive şi măsurile de siguranţă împotriva acestora.