Mic tratat de propagandă (IV)
Frica (I)
Cred că se poate spune că frica este mama tuturor tehnicilor de propagandă. Ea se bazează pe crearea unei foarte puternice stări emoţionale prin intermediul unor mesaje special concepute de propagandist, mesaje care, în esenţă, transmit instrucţiuni de acţionare în vederea evitării unor situaţii cu consecinţe catastrofale.
Liderii religioşi utilizează de foarte multă vreme această tehnică pentru a dobândi putere asupra "turmei" şi a atrage noi prozeliţi în sfera lor de influenţă. Şi politica, încă de la începuturile sale, a făcut apel cu generozitate la propaganda prin frică. Odată cu trecerea timpului această tehnică a evoluat şi a fost perfecţionată cu multă migală de politicieni tocmai pentru că este extrem de eficientă.
De regulă propaganda prin frică începe să fie aplicată atunci când nevoia propagandistului de rezultate imediate este stringentă iar populaţia nu dă semne că ar marşa la enunţurile anterioare lansate de propagandist în spaţiul public. Aceasta nu este însă singura cauză ce determină recurgerea la această tehnică, ea poate apărea ca o soluţie şi în momentul în care nu există argumente logice care să poată sprijini ideile propagandistului şi este deci nevoie ca masele să uite de raţiune şi să se manifeste instinctual.
Draga noastră Opoziţie încearcă în acest moment să aplice această tehnică de propagandă în speranţa că va putea să acceadă la putere prin alte căi decât cea democratică a alegerilor. Urgenţa lor este vădită, sunt faliţi şi sunt puternic presaţi de mafioţii care i-au sponsorizat şi nu mai au răbdare să aştepte încă doi ani până vor putea spera să începă să culeagă roadele "investiţiei". Exemplificările particularizate în acest caz sunt total inutile, ziarele şi televiziunile de
Data: 21 mai 2010 (09:00)
Arhivat în: Antitrust, Editorial, Politică, Propagandă