4.000 A.H. – 2.000 A.H
Este perioada în care, treptat, barbarismul a fost înlocuit de traiul comunal. Această metamorfoză a determinat transformarea dezvoltării agriculturii într-o prioritate. Oamenii acelor vremuri şi-au dat seama că recunoaşterea corpurilor cereşti şi prezicerea poziţiei acestora pe boltă la un moment dat îi poate ajuta la planificarea activităţilor, când şi cum să însămânţeze, unde şi când să construiască rezervoare şi şanţuri de irigaţii etc.

Această acumulare de cunoştinţe asupra corpurilor cereşti a condus, printre altele, la apariţia a două concluzii logice: corpurile cereşti influenţează direct evenimentele de pe Pământ (Astronomie primordială); corpurile cereşti influenţează viaţa oamenilor (Astrologie primordială).
Timp de mii de ani Astrologia şi Astronomia au coexistat îngemănate, fără trăsături cu adevărat distinctive. Totul a luat sfârşit în 1687 odată cu publicarea de către Sir Isaac Newton a lucrării Philosophiae Naturalis Principia Mathematica. Newton a fost primul om de ştiinţă ce a cuantificat mişcările corpurilor cereşti în formă matematică punând astfel bazele Astronomiei moderne. şi transformând-o într-o ştiinţă.

Astrologia pe de altă parte, deşi a influenţat naşterea a numeroase discipline ştiinţifice, (Matematica, Chimia, Biologia, Meteorologia) a rămas ancorată la hotarul dintre ştiinţă şi speculaţie. Cu toate acestea oamenii moderni citesc încă, cu regularitate, predicţiile astrologice poate şi din cauza nevoii de repere, fie ele şi efemere, într-o lume în care transformările se succed cu o rapiditate uluitoare.

În concluzie, putem spune că Astronomia se ocupă cu descoperirea şi înţelegerea legilor şi fenomenelor ce guvernează Universul iar Astrologia utilizează Universul în încercarea de a prezice viitorul în scopul dobândirii controlului asupra destinului.