Ecourile recoltei însângerate

Ura rasială este cauza principală a valului incredibil de violenţă extremă şi a nivelului ridicat de cruzime la care sunt supuse victimele Afrikaner în timpul atacurilor din zonele rurale.

Raportul GenocideWatch - August 2003

Concluziile şocante ale acestui raport au fost aduse la cunoştinţa opiniei publice sud-africane, ele fiind publicate de ziarul Beeld în ciuda unei decizii a Ministrului Securităţii şi Siguranţei care stipula "reţinerea de la publicare".

Hai să ne imaginăm ce fervoare anti-rasistă ar fi exhibat BBC dacă vreo 3.000 de fermieri de culoare ar fi fost jefuiţi, torturaţi, violaţi, sodomizaţi şi executaţi de albi din 1994 încoace. Mai mult chiar, în aceste condiţii FIFA nu ar fi desemnat niciodată Africa de Sud ca loc de desfăşurare al Cupei Mondiale.

Dr. Frank Ellis, ex-profesor al catedrei de Studii Ruseşti şi Slavonice
Universitatea din Leeds, Marea Britanie.

Gura păcătosului...

I-am bătut pe colonialişti şi am să-i bat şi pe copiii copiilor colonialiştilor.

Julius Malema - liderul tineretului ANC

A sosit vremea să purtăm războiul în zonele albilor

Manifest ANC

Să nu furaţi de la negri - e mai bine să furaţi de la albi

Willy Madisha - lider sindical

Vocea inocenţilor
Sue Simpson, 58 de ani despre coşmarul la care a fost supusă împreună cu partenerul ei, Carlo Cantarelli, în vârstă de 64 de ani:

Marţi noaptea, pe la ora 1, m-a trezit lătratul câinelui şi an coborât din pat să văd ce s-a întâmplat. Când am intrat în salon s-au năpustit asupra mea trei indivizi. Am apucat să-l strig pe Carlo înainte de a fi târâtă în birou. Mi-au tras un sac de pânză peste cap şi au început să mă întrebe unde sunt banii şi cheia de la seif.

După ce au golit seiful m-au târât în dormitor unde Carlo fusese legat cu cravate şi aproape sufocat cu un căluş din şosete. Imediat şi-a făcut apariţia în dormitor un individ cu o oală în mâini şi s-a apucat să-mi toarne apă clocotită în cap şi pe spate. Durerea a fost insuportabilă la început apoi n-am mai simţit nimic. Individul a mai fiert o oală cu apă şi i-a aplicat acelaşi tratament lui Carlo iar în acest răstimp ceilalţi întrebau întruna unde sunt banii.

L-am spus că alţi bani nu avem şi ne-au tras peste cap nişte pungi de plastic pe care nu le-au scos până nu am leşinat. Apoi ne-au tot pişcat şi înţepat cu o pereche de cleşti în timp ce ne ameninţau că mă violează, ne rup picioarele şi dau foc la casă dacă nu le spunem unde sunt banii. M-am înţeles din priviri cu Carlo şi n-am mai mişcat încercând să ne reducem cât mai mult respiraţia. Crezând probabil că suntem pe moarte indivizii au plecat 10 minute mai târziu. Mi-am tăiat legăturile cu o foarfecă şi am chemat poliţia.

Concluziile despre situaţia actuală a minorităţii albe din Africa de Sud le puteţi trage singuri iar despre "comunitatea internaţională" cred că nu mai este nimic de spus.

Moarte chiaburilor?
Dincolo de confiscarea proprietăţilor - oarecum de înţeles dacă privim din punctul de vedere al populaţiei de culoare oprimată sălbatic de politica de apartheid - în Africa de Sud este în plină desfăşurare un alt fenomen, mult mai îngrijorător, complet inacceptabil şi asupra căruia lumea "civilizată" refuză să se autosesizeze. Acest fenomen constă în uciderea în masă, de obicei în cursul unor raiduri de o brutalitate şi sălbăticie greu de relatat, a fermierilor albi. În cele mai multe cazuri femeile sunt violate înainte de a fi ucise şi atacatorii depun toate eforturile pentru a scoate în evidenţă faptl că acţiunile lor au o motivaţie rasială. Iar lipsa de reacţie a guvernului ANC în faţa acestor provocări nu face decât să sporească sentimentul de frustrare din ce în ce mai prezent în rândurile întregii minorităţi albe.

Cifrele statistice, oricât de seci şi impersonale, sunt, cred eu, definitorii pentru situaţia curentă din zonele rurale ale Africii de Sud:

* 313 asasinate la suta de mii de locuitori în fiecare an - de peste 7 ori media mondială
* 60% dintre victime sunt albi, în condiţiile în care această minoritate reprezintă sub 10% din totalul populaţiei
* Peste 3.600 de albi, în mare majoritate buri, au fost asasinaţi din 1994 încoace
* În fiecare zi se înregistrează 55 de victime ale asasinatelor
* Agricultura este înregistrată oficial printre cele mai periculoase ocupaţii
* Conform estimărilor la fiecare 17 secunde se produce un viol

În faţa unor asemenea cifre nu ştiu cum ar mai putea cineva pretinde că burii din Africa de Sud nu sunt supuşi unui proces de exterminare, atâta timp cât numărul victimelor îl depăşeşte lejer pe cel înregistrat în zone "oficiale" de conflict cum ar fi Irak sau Afganistan. Cu toate acestea comunitatea internaţională, în special Statele Unite şi Uniunea Europeană care au sărit prompt în apărarea musulmanilor din Iugoslavia fără a încerca măcar o analiză la rece a evenimentelor, pare să trăiască cu impresia că Africa de Sud este un stat model care asigură securitatea tuturor cetăţenilor săi, fără discriminare.

Introducere
Aşa cum reiese din majoritatea articolelor, publicate în presa de pretutindeni, comunitatea internaţională pare să nu priceapă că în Africa de Sud este în plină desfăşurare un adevărat război împotriva unei minorităţi restrânse. Membrii acestei minorităţi sunt burii, cunoscuţi şi sub apelativul de afrikaners, descendenţi ai colonialiştilor, în principal ai celor francezi şi olandezi. Rădăcinile lor în Africa de Sud pot fi regăsite, în unele cazuri, în urmă cu peste 350 de ani iar majoritatea burilor se consideră a fi africani get-beget.

Nu vom intra în amănunte istorice pe parcursul acestui articol, vom arunca doar o privire sumară asupra celor petrecute din 1994 încoace, anul menţionat fiind un punct de cotitură în istoria Africii de Sud - accederea la putere a unui guvern al majorităţii de culoare.

Ar mai fi de menţionat, înainte de a intra în subiect, că naţiunea burilor este alcătuită, în majoritate, din fermieri, deşi, în ziua de azi, foarte puţini dintre aceştia îşi mai lucrează terenurile. Şi mai trebuie spus că burii sunt, mai bine zis au fost, principala forţă agricolă a ţării, ei producând aproximativ 95% din necesarul de alimente al ţării.

Confiscarea averilor, colectivizare?
Înainte de 1994 în Africa de Sud trăiau aproximativ 75.000 de fermieri albi, implicaţi activ în producţia agricolă, ca urmare a activităţii lor ţara fiind complet independentă din punct de vedere al resurselor alimentare. În acest moment se estimează că mai sunt maxim 7.000 de astfel de fermieri, situaţie care determină Africa de Sud să importe masiv produse alimentare.

Regimul actual, instituit de ANC (Congresul Naţional African) a trecut la punerea în aplicare a unui set de măsuri ce vizează "redistribuirea şi restituirea terenurilor", în esenţă o confiscare a proprietăţilor deţinute de albi şi transferul acestora în proprietatea unor cetăţeni de culoare. Problema este că numai 10% din totalul acestor ferme "restituite" sunt cultivate şi chiar şi acestea au o productivitate extrem de scăzută.