Renaşterea Califatului (III)
Antiamericanismul lui Bin Laden are rădăcini politice dar a fost puternic modelat de influenţa radicalismului salafist prin intermediul ideilor propagate de trei islamişti erudiţi, doi egipteni - Hassan al-Banna şi Sayyid Qutb - şi un indian - Sayyid Maududi - ale căror contacte cu sistemul colonial şi Statele Unite le-a lăsat un gust amar amestecat cu sentimente de furie, neputinţă şi frustrare.
Se pare că Banna, Qutb, şi Maududi au fost literalmente oripilaţi de cultura şi apucăturile libertine ale lumii occidentale şi i-a determinat să devină adversarii înfocaţi ai eforturilor de modernizare a naţiunilor musulmane şi tendinţelor de acceptare a influenţelor culturale occidentale. Contribuţia celor trei la dezvoltarea al-Qaeda şi a altor organizaţii islamiste a fost semnificativă, ideile lor radicale răspândindu-se ca focul în lumea tinerilor musulmani în căutarea identităţii spirituale, printre care s-au numărat Ayman al-Zawahiri, ideologul şef al organizaţiei al-Qaeda, şi Usama Bin Laden, liderul acesteia.
Banna şi Qutb au avut ocazia să cunoască nemijlocit orânduirile sociale şi ţările împotriva cărora s-au raliat. Banna, în vremea când era un simplu învăţător aspirant, a luat contact direct cu reformele educaţionale de inspiraţie britanică şi a fost foarte afectat de excluderea învăţăturilor islamice din şcoli. La rândul său, Qutb, care între 1948-1950 a fost trimis de guvernul egiptean în Statele Unite pentru a studia sistemul educaţional american, a sfârşit prin a avea o atitudine radicalizată total, sub impactul stilului de viaţă al americanilor, fiind în special deranjat de libertinismul femeilor dar şi de rasismul, individualismul şi mercantilismul cu care a intrat în contact. El s-a temut că aceste fenomene vor apărea şi în Egipt, sub impulsul dat de influenţa crescândă a lumii occidentale în această ţară şi s-a hotărât să militeze pentru eliminarea tuturor aspectelor non-islamice din societatea egipteană.
Într-un mod similar cu acela prin care Karl Marx a fundamentat comunismul şi Giovanni Gentile fascismul, ideologii islamişti au contestat, în ţările lor de baştină, forţele politice, economice şi sociale ale vremii şi au folosit crâmpeie de adevăr pentru a atrage în sfera lor de influenţă mulţimi întregi de inadaptaţi şi frustraţi. Spre deosebire, însă, de doctrinele fundamentate ale celor două mişcări politice amintite mai sus, islamiştii fundamentalişti au creat doar un simplu set de propuneri utopice de genul "Islamul este răspunsul" sau "Coranul e Constituţia noastră".
Discursurile critice prin care s-au remarcat Banna, Maududi, şi Qutb, combinate cu un auditoriu de cele mai multe ori analfabet sau foarte puţin instruit, au creat o masă substanţială de prozeliţi ale cărei rânduri au continuat să se îngroaşe pe măsură ce alte ideologiile seculare alternative (anticolonialismul, fascismul, comunismul, pan-arabismul etc.) şi-au pierdut din interes.
Deşi programele de guvernare islamiste sunt destul de neclare, obiectivele fundamentaliştilor musulmani sunt foarte bine definite şi au scopul de a îndepărta de la putere guvernările laice din ţările musulmane, mişcare urmată de instaurarea unor regimuri bazate pe sistemele de guvernare existente în perioada ce a urmat decesului Profetului Mahomed. Iar anumite grupări islamiste consideră că aceste obiective nu vor putea fi atinse decât dacă Statele Unite vor fi anihilate.
Alte articole din serie
Renaşterea Califatului (I)Renaşterea Califatului (II)
Renaşterea Califatului (IV)
Renaşterea Califatului (V)
Renaşterea Califatului (VI)
Data: 29 ianuarie 2010 (08:00)
Arhivat în: Al-Qaeda, Asia, Internaţional, Talibani, Terorism