Renaşterea Califatului (II)
De la învăţăturile Wahhabite la terorism
Mişcarea de revenire la o formă mai pură a Islamului a înflorit în secolul al XVIII-lea, înainte de colonizarea europeană, ca răspuns la scăderea puterii liderilor islamici, fiind impulsionată de învăţăturile lui Muhammad ibn Abd al-Wahhab. Wahhab şi-a petrecut viaţa în zona Arabiei aflată sub controlul familiei Saud şi, la un moment dat, a stabilit o alianţă cu aceştia ceea ce i-a permis să-şi exercite controlul asupra oraşelor sfinte Mecca şi Medina, din 1804 pînă în 1806 când otomanii au pus capăt rebeliunii saudite.
Învăţăturile lui Wahhab i-au supravieţuit şi au dat naştere unei mişcări ideologice ce s-a pliat perfect pe dorinţa ardentă a musulmanilor de întoarcere la vremurile în care influenţa politică şi militară a Islamului era fără rival în lume. Odată cu pătrunderea puterilor coloniale în zonă, mişcare ce a stârnit o furie incontrolabilă mai ales în rândul wahhabiţilor, această mişcare şi-a trasat ca principal obiectiv exterminarea elementelor "impure" prezente pe teritoriu Islamic, indiferent că acestea erau băştinaşe sau nu. În concepţia ideologilor islamişti "infidelii" trebuiau atacaţi şi ucişi fără ezitare iar situaţia politică trebuia "redresată" prin revenirea la un sistem de guvernare bazat pe cea mai pură formă a Islamului.
Deşi s-a născut în Yemen (1957) Usama bin Laden şi-a petrecut primii ani din viaţă în Arabia Saudită, locul în care a fost profund influenţat de gândirea religioasă wahhabită. Adăugând peste această bază doctrinară experienţa acumulată ca luptător anticomunist în Yemen şi mujaheddin în Afganistan bin Laden şi-a elaborat propria doctrină pe baza căreia, împreună cu profesorul şi teologul Abdullah Azzam (iordanian de origine palestiniană, fondatorul organizaţiei Maktab al Khidmat lil Mujahideen al-Arab - MAK), a întemeiat al-Qaeda, organizaţie ce avea ca scop declarat instruirea tinerilor musulmani în vederea unui jihad împotriva "infidelilor". La scurt timp după retragerea forţelor sovietice din Afganistan, preocupat de soarta mişcării Islamiste, Abdullah Azzam s-a opus transformării al-Qaeda într-o organizaţie teroristă globală şi a condamnat utilizarea tacticilor de terorizare şi intimidare asupra non-combatanţilor, musulmanilor şi a femeilor şi copiilor.
Sprijinul acordat de Azzam lui Ahmad Shah Massoud, care avea să devină fondatorul Alianţei Nordice din Afganistan şi un inamic necruţător al talibanilor, a contribuit din plin la adâncirea diferendelor strategice dintre bin-Laden şi iordanian care au determinat, într-un final, despărţirea celor doi. Usama bin-Laden a devenit astfel conducătorul suprem al organizaţiei al-Qaeda ale cărei operaţiuni au fost axate, din ce în ce mai puternic, pe acţiuni îndreptate împotriva statelor musulmane seculare şi a celor aliate cu Statele Unite.
Renaşterea Califatului (III)
Renaşterea Califatului (IV)
Renaşterea Califatului (V)
Renaşterea Califatului (VI)
Mişcarea de revenire la o formă mai pură a Islamului a înflorit în secolul al XVIII-lea, înainte de colonizarea europeană, ca răspuns la scăderea puterii liderilor islamici, fiind impulsionată de învăţăturile lui Muhammad ibn Abd al-Wahhab. Wahhab şi-a petrecut viaţa în zona Arabiei aflată sub controlul familiei Saud şi, la un moment dat, a stabilit o alianţă cu aceştia ceea ce i-a permis să-şi exercite controlul asupra oraşelor sfinte Mecca şi Medina, din 1804 pînă în 1806 când otomanii au pus capăt rebeliunii saudite.
Învăţăturile lui Wahhab i-au supravieţuit şi au dat naştere unei mişcări ideologice ce s-a pliat perfect pe dorinţa ardentă a musulmanilor de întoarcere la vremurile în care influenţa politică şi militară a Islamului era fără rival în lume. Odată cu pătrunderea puterilor coloniale în zonă, mişcare ce a stârnit o furie incontrolabilă mai ales în rândul wahhabiţilor, această mişcare şi-a trasat ca principal obiectiv exterminarea elementelor "impure" prezente pe teritoriu Islamic, indiferent că acestea erau băştinaşe sau nu. În concepţia ideologilor islamişti "infidelii" trebuiau atacaţi şi ucişi fără ezitare iar situaţia politică trebuia "redresată" prin revenirea la un sistem de guvernare bazat pe cea mai pură formă a Islamului.
Deşi s-a născut în Yemen (1957) Usama bin Laden şi-a petrecut primii ani din viaţă în Arabia Saudită, locul în care a fost profund influenţat de gândirea religioasă wahhabită. Adăugând peste această bază doctrinară experienţa acumulată ca luptător anticomunist în Yemen şi mujaheddin în Afganistan bin Laden şi-a elaborat propria doctrină pe baza căreia, împreună cu profesorul şi teologul Abdullah Azzam (iordanian de origine palestiniană, fondatorul organizaţiei Maktab al Khidmat lil Mujahideen al-Arab - MAK), a întemeiat al-Qaeda, organizaţie ce avea ca scop declarat instruirea tinerilor musulmani în vederea unui jihad împotriva "infidelilor". La scurt timp după retragerea forţelor sovietice din Afganistan, preocupat de soarta mişcării Islamiste, Abdullah Azzam s-a opus transformării al-Qaeda într-o organizaţie teroristă globală şi a condamnat utilizarea tacticilor de terorizare şi intimidare asupra non-combatanţilor, musulmanilor şi a femeilor şi copiilor.
Sprijinul acordat de Azzam lui Ahmad Shah Massoud, care avea să devină fondatorul Alianţei Nordice din Afganistan şi un inamic necruţător al talibanilor, a contribuit din plin la adâncirea diferendelor strategice dintre bin-Laden şi iordanian care au determinat, într-un final, despărţirea celor doi. Usama bin-Laden a devenit astfel conducătorul suprem al organizaţiei al-Qaeda ale cărei operaţiuni au fost axate, din ce în ce mai puternic, pe acţiuni îndreptate împotriva statelor musulmane seculare şi a celor aliate cu Statele Unite.
Alte articole din serie
Renaşterea Califatului (I)Renaşterea Califatului (III)
Renaşterea Califatului (IV)
Renaşterea Califatului (V)
Renaşterea Califatului (VI)
Publicat de: Mihai (C.T.)
Data: 28 ianuarie 2010 (08:00)
Arhivat în: Al-Qaeda, Asia, Internaţional, Talibani, Terorism
Data: 28 ianuarie 2010 (08:00)
Arhivat în: Al-Qaeda, Asia, Internaţional, Talibani, Terorism