Etica şi politica autohtonă (I)
Constatări
Etica reprezintă un set de principii morale sau filosofice ce impune anumite constrângeri asupra conştiinţei umane. O persoană cu principii morale nu are nevoie de "stimulente" externe pentru a-şi cenzura comportamentul social. În orice profesiune este nevoie de etică pentru controlul asupra moralităţii iar politica nu poate constitui o excepţie.
Politica românească, însă, este atât de afundată într-un marasm de imoralitate încât ţipă efectiv după ajutorul eticii. Iar acest ajutor pare a fi extrem de greu de dat din cauza societăţii tarate în care trăim.
Etica trebuie cultivată şi dezvoltată în fiecare individ pe toată perioada transformării sale din copil în adult, ea nu poate fi predată în şcoală ca o materie oarecare şi nu poate impusă asemenea echipamentului de protecţie la intrarea în mină. Este exact ceea ce lipseşte în politica noastră. Aceasta este într-atât de mult dominată de mafioţi şi gorilele lor încât omul de rând, cetăţeanul de pe stradă a ajuns să pună semnul egalităţii între politican şi mafiot ori să fie convins că există o strânsă legătură între lumea politică şi cea infracţională.
De foarte multe ori ne este dat să auzim vorbindu-se, în zona media cu precădere, de cutare sau cutare politician care a furat, minţit, santajat etc. Şi asta e tot, un şir de vorbe goale aşternut pe o pagină de ziar sau risipit în eter. Clasa politică românească nu are instinctul de autoconservare care să-i permită izolarea şi amputarea imediată a unui membru cangrenat astfel încât întreg organismul să fie ferit de un şoc toxico-septic.
Etica reprezintă baza unei profesiuni. Cu ajutorul acesteia un individ poate diferenţia între bine şi rău, între just şi injust. Este coloana vertebrală a dimensiunii morale a individului. Iar pentru politicieni este mult mai important decât pentru oricine altcineva să aibă etică. Asta pentru că poartă responsabilitatea pentru traiul a milioane de oameni.
Există ţări pe lumea asta, şi nu sunt puţine, în care un ministru demisionează urgent şi din proprie iniţiativă atunci când, ca urmare a acţiunilor sale sau ale oamenilor din subordinea sa, societatea are de suferit. Avem zeci de comitete şi comiţii în Parlament dar nu avem o Comisie pentru Etică în adevăratul sens al cuvântului. Pentru politicianul român a fost mult mai interesant să înfiinţeze o comisie pentru imunităţi, de exemplu.
Etica este o virtute ce vine din interiorul persoanei. Deci, dacă o persoană doreşte autocontrol, va şti care sunt acţiunile negative de care trebuie să se ferească. Este exact ceea ce evită politicienii noştri. Ei au impresia că simpla câştigare a alegerilor este un soi de bilet în alb pentru a demara operaţiunea de umplere a propriilor buzunare şi glorificare a propriei persoane.
Continuarea articolului
Etica şi politica autohtonă (II)
