Madam Efectiv Storcescu, după ce s-a pupat (pe obraz că era în public) cu toată lumea la Congresul Partidului Sovietic Derahat, auzind că o trimite Turnătoru' cu măsuţa la aer liber că s-a cam împuţit, a zis s-o pună de-o regie. L-a sunat repede pe Gorjanu' Mustăcios, vechi amic de prin parcare, să-i ceară un scenariu.

Mare crai mare, Gorjanu' Mustăcios a ieşit rapid la înaintare şi i-a furnizat planul Guşteru'. Domniţa l-a citit cu sufletul la ureche (gura fiindu-i momentan ocupată) apoi, fuguţa, fuguţa l-a sunat pe Bizonu' Cioară de la Partidul De Lapidat.

Bizonu' Cioară, stătut fiind de ceva vreme, muşcă cu aprindere din măiastra întreprindere şi se prezintă pomădat şi parfumat, cu noaptea-n cap la filmare. Răspunse ce răspunse la acceaşi întrebare pusă de madam Storcescu în cinşpe mii de feluri până când apăru Gorjanu' Mustăcios în cadru. Ăsta fu' semnalu'.

Imediat prinseră Cetăţenii Revoltaţi ot Marean să huiuie, să înjure, să scuipe, să dea cu ouă, să bage texte tipărite la sediu în faţa camerei, să huiduie am zis? Am zis da nu-i bai, mai zic odată că văzui o naţionalitate conlocuitoare, bugetară la partid după haina-i de piele fină, care mai avea un pic şi-şi plesnea o venă. În ăst timp, Gorjanu' Mustăcios se dăduse mai încolo să nu fie "asociat". Din când în când revenea şi-şi clatina mustaţa, semn că a scăzut "revolta".

Bizonu' Cioară a rezistat eroic - sub paza agita(n)tă a asociatului madamei Storcescu, un fute-vânt de-i zice Pulanu' (cadrele ştie de ce) - a mai zis câte ceva din cărticica activistului populist - putea să zică şi Scrisoarea a III-a că oricum nu se auzea nimic - apoi a dat să plece. N-a ajuns prea departe fiind repede înconjurat de Grupul Cetăţenesc Rahova şi imediat luat sub protecţia coledzilor madamei Efectiv Storcescu. Protejat bine, la loc cu soare, direct în bătaia camerelor teve. Care l-au filmat mult, mult timp până au venit jandarmii şi l-au tras pe linie moartă.

Ţin să mulţumesc pe această cale specialiştilor ce mi-au oferit acest spectacol de sunet, lumină şi flegme. La mai mare băieţi şi fete şi la mai multe, fără grijă că nu faceţi nimic penal. Nimic penal în ţara asta de sub dictatură că-n alte părţi eraţi legaţi de mult fiindcă ce făcurăţi azi cu deputatu' se cheamă tentativă de omor.
_

Nu se poate spune cu certitudine CINE a lansat un asemenea ordin dar ne putem lesne închipui, dacă nu suntem complet bătuţi în cap. Ştim însă cine a recepţionat ordinul, malefica marionetă Crin "Chucky" Antonescu.

Dezaxatul liberal (?), slugarnic şi obedient, şi-a strâns oribila gaşcă şi, deja, a purces la punerea în aplicare a planului. Pentru că Traian Băsescu, dacă nu a putut fi învins prin atacuri sub centură, dacă nu a putut fi învins la urne, trebuie neapărat izolat la Cotroceni. Prioritatea numărul unu este blocarea reformelor ce urmează a fi iniţiate. Aceasta înseamnă, ca şi până acum, SABOTAREA economiei ţării prin blocarea formării unui guvern ce ar putea acţiona în sensul aplicării planului de reformă creionat de Preşedinte şi încercarea de a IMPUNE un guvern anti-Băsescu.

Odată această operaţiune dusă la bun sfârşit ar urma, undeva prin iunie-iulie, o nouă lovitură de stat prin care să se încerce îndepărtarea Preşedintelui în funcţie şi înlocuirea sa cu trădătorul bolşevic Mircea Geoană.

De situaţia actuală nu sunt însă vinovaţi Crin "Chucky" Antonescu sau Mircea "Prosty" Geoană, nu sunt vinovaţi nici măcar cei care-i manevrează din umbră. Singurul vinovat este Traian Băsescu. După ce a fost reconfirmat de cetăţenii responsabili în 2007, când grupurile infracţionale Iliescu-Patriciu au încercat, prin lovitură de stat (lovitură de stat se numeşte ceea ce au făcut ei, chiar dacă mulţi politruci răstălmăcitori de legi au încercat şi încearcă încă să demonstreze contrariul), să-l debarce, reacţia sa a fost slabă, împăciuitoare, deşi cu totul altul este tratamentul pentru infractori.

Conformându-se zicalei "pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti", grupurile infracţionale Iliescu-Patriciu, impulsionate de sentimentul impunităţii, continuă sarabanda circului pseudo-politic prin mutarea centrului de greutate de pe Prosty pe Chucky.

Pentru că Prosty este terminat. Atât ca personaj politic cât şi ca persoană, pur şi simplu a clacat. Chucky, în opinia unor minţi electorale aiurite, total rupte de realitate şi complet aburite de moguliziuni, este noua speranţă a politicii româneşti. În opinia sforarilor care-l manevrează, Chucky, grandoman şi narcisist, beneficiind de acestă (falsificată) aură de justiţiar politic, este instrumentul perfect ce poate fi utilizat pentru blocarea iniţiativelor reformiste anunţate de Traian Băsescu.

În acest răstimp, orbi şi surzi la abuzurile din mediul privat, mogulurnaliştii se războiau cu guvernul. Care trebuia făcut arşice. Că aşa zisese şefu. S-au bătut cu guvernul luându-i în braţe pe macrofagii bugetari. Din zori şi până târziu în noapte, vreme de 8-9 luni dinspre mogulizoare s-a revărsat un bocet sfâşietor.

Bugetarii şi apoi profesorii, profesorii şi apoi bugetarii (profesorii fiind desprinşi forţat din tagma bugetarilor, pentru efect), ba chiar şi magistraţii se înfiinţau degrabă pentru a-şi deplânge soarta cea crudă şi viaţa oropsită la care-i condamnă incompetentu' de guvern.

Asta în timp ce "norocoşii" din sistemul privat se trezeau radioşi în fiecare dimineaţă şi se pregăteau să meargă voioşi la servici, nu înainte de a se şterge la fund cu câteva sute de euro, mulţumiţi că prompterele ambulante nici măcar în trecăt nu-i amintesc.

Apoi, au venit cele două tururi ale alegerilor, bugetarii au dispărut în ceaţă şi parcă şi criza se mai înmuiase. Toţi mogulurnaliştii se pregăteau să trăiască din plin clipa triumfală când funcţia de Preşedinte al României va fi preluată de preferatul lor, marioneta cu cap de plută.

Şi a câştigat Băsescu! Tragedie! Lumea le-a căzut mai întâi în cap şi apoi pe picioare.

Şi au luat-o de la capăt. Dar nu-l mai înjură foarte tare pe Preşedinte. Că nu mai are rost. Acum ura lor se îndreptă spre cei ce l-au votat pe Traian Băsescu. În visele lor îşi imaginează o ţară pustiită în care puţinii oameni care au mai rămas rătăcesc pe străzi înfometaţi şi apatici, cu burţile supte şi ochii stinşi. Ura lor faţă de oameni este atât de mare încât ticluiesc scenarii apocaliptice, susţinuţi de un cor de foşti încasatori RATB, ajunşi acum mari analişti financiari, în scopul de a crea panică şi neîncredere. Ei au nevoie de instabilitate ca de aer, sunt incapabili să funcţioneze într-o societate normală sunt doar javre de curte obişnuite să se repeadă turbate hămăind la gard. Dacă cineva va reuşi să dărâme coşmeliile de chirpici ale celor pe care-i slujesc pentru a construi în locul lor cartiere rezidenţiale ei ar sfârşi la hingheri. Şi nu le convine.

Nu credeţi? Citiţi:

Măsuri anticriză eşuate
Creşte rata inflaţiei
Adevărata criză abia urmează să vină
România a ratat ultima şansă
Investitiile straine directe s-au redus
Urmează potopul?
Leul slăbit descătuşează preţurile
Exportul nu ne poate scoate din criză

Nu-i aşa că vă vine să vă luaţi frânghia de rufe şi un săpun şi să vă încuiaţi în beci?

Încă nu s-au stins ecourile războiului murdar dus în campania electorală împotriva lui Traian Băsescu. Ciutacii mogulimediei, ameninţaţi acum de spectrul şomajului fără Q şeptari, hotărâţi să "ne dea o lecţie", au declanşat un nou război. De data asta vor să se răzbune pe cei care, prin vot, le-au blocat accesul la cozonac şi iertarea de dosare.

Terorism economic.

Aceasta este noua lor armă secretă.
Pe la începutul anului 2009, împinşi de la spate de stăpânii lor cu interese specifice, ca la un semnal, au început să intoneze în cor, ca disperaţii, la orice oră din zi şi din noapte: "Criză-criză, criză-criză, criză-criză, criiiiizzăăăăăă....". Deşi nu era cazul. Piaţa financiară din România este atât de primitivă (ştie cineva câţi români joacă la bursă?) încât ar fi fost atinsă doar în treacăt de criza financiară ce a cuprins lumea. Însă măcănitul neîncetat al mogulurnaliştilor a reuşit, în cele din urmă, să producă declicul şi în mintea "oamenilor de afaceri" autohtoni.

Orice afacerist este, prin natura lucrurilor sau din născare, un sociopat, altfel nu ar putea avea succes în afaceri, n-ar avea puterea să calce peste cadavre pentru a-şi umple buzunarele. Acum, dacă sociopatul afacerist mai e şi românaş de-al nostru, agresat fiind zi şi noapte de incantaţia crizei, s-a prins în cele din urmă că se pot face bani frumoşi din numita "criză". S-a apucat deci să nu-şi mai plătească furnizorii şi să plimbe banii astfel "economisiţi" prin overnight-uri şi alte asemenea inginerii financiare. Lacom din fire, incapabil să vadă dincolo de genunchiul broaştei, s-a mai gândit la o "afacere". A concediat jumătate din angajaţi, tot pe motiv de "criză", iar celor rămaşi le-a înjumătăţit salariile şi i-a pus să lucreze de două ori mai mult, ca să "nu-şi piardă pâinea". Rezultatul acestor acţiuni, previzibil pentru orice om cu scaun la cap, a fost scăderea consumului. Şi dacă nu vinzi degeaba îţi munceşti angajaţii ca pe robi. Şi am intrat în criză. De data asta pe bune. Economică, nu financiară.