Spre aducere aminte să utilizăm un fragment din lucrarea
"FORME ALE PROPAGANDEI COMUNISTE ÎN CAMPANIILE ELECTORALE DIN ANII 1946-1948. STUDIU DE CAZ: JUDEŢUL CLUJ" 
de Ioana Maria Cozma.

Este perioada în care devine evident faptul că propaganda va fi transformată de comunişti într-o constantă a vieţii de zi cu zi, acest lucru fiind posibil prin apelul la adunări, întruniri, meetinguri, şcoli speciale organizate în vederea pregătirii viitorilor propagandişti, agitatori şi îndrumători, dar şi prin invadarea spaţiului public şi a celui privat cu materialele ce aveau un scop propagandistic. S-a urmărit în acest fel obţinerea unei mobilizări permanente a maselor, care prin acceptarea adevărurilor propovăduite de liderii comuni şti să fie transformate într-o masă amorfă, lipsită de personalitate, conştiinţă şi raţiune. 

Debutul acestui proces îl va reprezenta campania electorală pentru alegerile din 19 noiembrie 1946 pe parcursul căreia vor deveni evidente tendinţele de dominare şi manipulare a populaţiei de către liderii Partidului Comunist. Au manipulat sentimente şi emoţii, au construit adevăruri false, dar şi minciuni ce au ajuns să fie considerate adevăruri chiar de către creatorii lor, au dat startul procesului de înlocuire a individualismului cu colectivitatea, au creat prototipul duşmanului colectiv în persoana reacţionarilor aflaţi sub oblăduirea internaţionalismului american. Au urmărit cu alte cuvinte să creeze o lume paralelă în care prototipul omului perfect să aibă chipul şi asemănarea lor, iar duşmanul democraţiei să aibă chipul reacţionarului ţărănist sau liberal, considerând probabil că astfel au zugrăvit imaginea perfectă a duşmanului democraţiei populare. Conştienţi fiind de minusurile şi lipsurile lor, atât din punct de vedere numeric cât şi al modului de gestionare al informaţiei (din punct de vedere financiar erau asiguraţi, ca urmare a sprijinului primit din partea Moscovei în principal, dar şi datorită banilor obţinuţi din chetele organizate la nivel local şi donaţiile făcute partidului), comuniştii au ştiut să profite de ceea ce aveau la îndemână – propaganda care a devenit în scurt timp pentru ei mijlocul de difuzare a ideilor revoluţionare, a învăţăturilor marxist-leniniste, dar şi alimentatorul demascărilor şi dezvăluirilor politice. Au construit mesaje propagandistice ce urmau a se adresa în special celor care se opuneau noului regim dar şi celor care se declarau a fi încă indecişi cu privire la destinaţia finală a votului lor, fiecare dintre acestea fiind marcat de hiperbolizări şi exagerări şi asta din dorinţa de a impresiona atât vizual cât şi auditiv auditoriul. Au recurs şi la violenţă, această formă de constrângere fiind percepută de comunişti ca forma cea mai la îndemână în vederea atingerii obiectivului propus: lărgirea bazei electorale a partidului şi totodată câ ştigarea alegerilor.

În vederea păstrării aparenţelor unui regim democratic, comuniştii au considerat necesară participarea în viitoarele alegeri angajaţi într-o coaliţie din care urmau să facă parte şi alte partide de pe scena politică românească, în acest scop punându-se bazele unui organism politic democratic, şi anume Blocul Partidelor Democratice, creat pe baza unui protocol semnat la 17 mai 1946 (li s-au alăturat printre alţii şi PNL – Gh. Tătărăscu, Frontul Plugarilor, Partidul Naţional Popular dar şi PNŢ - Anton Alexandrescu). 

Ai uitat române sau nu recunoşti şablonul? Ori poate dormi?
Oricum, să-mi fie cu iertare, da' eşti un mare dobitoc!

Legea electorală ne spune că cifra magică e 25.000 (cu aderenţi din 18 judeţe). Există oare resurse ascunse în societatea civilă pentru o asemenea ispravă? Să dea Dumnezeu.
Mihail Neamţu - 28/09/2011

N-am scris de mult şi probabil că nu voi mai scrie mult timp de aici înainte pe blog. N-aş fi scris nici acum, sunt ferm convins că ţara asta nu se va face bine nici cu Mişcarea Populară, nici cu Noua Republică, după umila mea părere singura soluţie viabilă este Sfânta Mitralieră. Radem tot şi o luăm de la zero (aşa cum trebuia făcut în '89 - '90).

Nu pot însă trece cu vederea mârşăvia cu care a fost atacat Mihail Neamţu la B1. De Turcescu şi Turturică nu mă mir, ştiu în ce cloacă s-au format, însă atacul furibund şi inexplicabil (oare?) al Andreei Pora m-a deconcertat. Nici unul din cei trei (jurnalişti?, inchizitori?, gestapovişti?, nkvdişti?), n-a arătat măcar o brumă de real interes pentru programul şi ideile cu care Noua Republică se prezintă în faţa oamenilor. La un moment dat am avut impresia că tustrei, fără osebire şi în sincron perfect, şi-au zgâriat discul, tot ce reuşeau să dea pe goarna pateticelor patefoane din dotare era un soi de leit-motiv: "Neamţule, eşti marioneta lui Lăzăroiu?". A, desigur să nu uităm, au venit şi cu deja celebrul "Băsescu e de vină!" în versiune ceva mai soft.

Şi uite aşa, confuz, uimit şi oarecum enervat, mi-am zis că, din moment ce Andreea Pora s-a speriat atât de tare de Neamţu încât a simţit nevoia să-l anihileze, omul ăsta şi ideile din spatele său sunt pe cale să devină o ameninţare reală la adresa unui anumit tip de gândire din tiparele căruia unii oameni sunt prea speriaţi ca să iasă.

Iată deci o parte din motivele care mă determină să sprijin oferta politică a Noii Republici.

P.S. Pentru cei ce încă nu s-au documentat:
Crez politic

Fotografia alăturată este, cred, sugestivă pentru imaginea deplorabilă a Parlamentului din zilele noastre: o matracucă decrepită, plină de ticuri oribile, ce-şi vântură de colo-colo preaîncărcata experienţă de viaţă într-o fustiţă pân' la tur şi cocoţată pe tocuri sado-maso.

Chiar nu ştiu ce a spus exact Viktor Orban şi sincer, nici nu mă interesează. Premierul maghiar nu lasă impresia unui tâmpit şi nu cred că-şi doreşte să zgândăre orgoliile unui vecin extrem de irascibil despre care ştie foarte bine că are capacitatea de a-l zdrobi în cel mult o săptămână, ţinând cont că Duminica e zi de repaus.

În 1919 am fost la Budapesta, în 1944 la fel şi de-o fi nevoie ne-om mai duce că deja ştim drumul. Liderii unguri ştiu şi ei asta şi tocmai de aceea toată zbaterea şi dezbaterea de aseară din Parlament a fost ridicolă şi total lipsită de sens. Orice declaraţie a ungurilor ce nouă ni se pare iredentistă, revanşardă etc. nu ne este destinată. Este doar politicianism ieftin, vânătoare de capital electoral, punct.

Nu pot să trec însă peste discursul la temă (dar, ca de obicei, pe lângă subiect) al lui Crin Antonescu. Debordând de grosolănia şi grobianismul specifice, vorbele liderului cu mintea extrem de odihnită mi-au creat o stare de disconfort teribilă. Aşa cum spuneam şi cu altă ocazie neamul ăsta ciudat al nostru trebuie să aibă mare grijă pe cine îşi doreşte la comandă.

S-au găsit amândoi: doi oameni la fel de înguşti în gândire, la fel de dornici de putere absolută. Şi, repet, pentru noi prietenia dintre Băsescu şi Viktor Orban e un pericol pentru noi ca ţară şi ca poziţie în Europa

Sursa: Mediafax

Domnu' Tonta o comite din nou cu aceeaşi seninătate a absolventului de grădiniţă bulevardieră. Uită însă să ne spună că persoanele în cauză sunt doi şefi de stat în timp ce 'mnealui e un biet căţeluş de pluş care chiţăie ori de câte ori este apăsat pe cap de Iliescu sau Năstase. Din când în când se bagă în seamă cu cei mari în speranţa, probabil iluzorie, că poate, eventual, va deveni Prim-Ministru.

Hai că devin sinistru, pa!

Foto: Baricada

Bombă de presă: USL ar câştiga alegerile cu 66% - sondaj CSCI.

Vezi doamne Centrul de Studii şi Cercetări Infopolitic (ce pompos!, vai ce pompos!) a dat publicităţii un super mare sondaj din care reiese... aceeaşi abureală ca şi în celelalte sondaje comandate de iRealitatea şi/sau Pubela3: ei învinge (sic!).

Conform unei tradiţii bine împământenite nimeni nu spune cine este CSCI şi ce vrea el. Aşa că săpăm:

Site-ul oficial ne informează (fără diacritice că doar sunt oameni serioşi, ăştia sondează nu se joacă de-a ortografia) că CSCI este "un proiect initiat si sustinut de Fundatia Multimedia pentru democratie locala". Tii, ce frumos şi pompos sunăăăăă...

Mai aflăm ceva interesant: "Culegerea datelor sociologice este realizata de catre firma Operations Research, coordonata de sociologul Emil Pislaru". Ca să vezi, o firmă "de apartament" din Cluj. Surprinzător, nu?

Cine e Fundaţia Multimedia?


1. Bogdan Teodorescu - preşedinte de onoare
2. Dan Sultănescu - preşedinte executiv

Chiar dacă ne facem că nu-l ştim pe Bogdan Teodorescu (un vajnic rânitor de bălegar în grajdurile lui Voiculescu), "opera" literară a celor doi este edificatoare:


Măi băieţi, n-aţi vrea voi (şi ceilalţi ca voi) să sondaţi ceva mai la vale? Sau, cel puţin, lăsaţi dracu' tertipurile şi spuneţi cu curaj: "Ham! Ham! Ham! Ne-a spus stăpânu' Voiculescu să vă zicem că şatra lui e a mai tare!"

Ca să poată fi reparată rotula, Vîntu trebuie să facă, în prealabil, o operaţie pe inimă extrem de riscantă. Care nu poate fi efectuată în România.
Sorin Roşca Stănescu

Aproape, foarte aproape de "no comment" şi "bouche bée" concomitent.

Bibicule, cum le potriveşti mata... mai rar!

Aceia care se bucură că doi jurnalişti au fost înlăturaţi fără explicaţii sunt săraci cu duhul. Pot să-ţi placă sau pot să nu-ţi placă Oana Stancu şi Adrian Ursu.
Călin Hera

Stau câteodată şi mă întreb de unde vine acest aer de superioritate întâlnit adesea la mulţi din conaţionalii noştri? Domnul Hera, de exemplu, îşi poartă nasul foarte pe sus când se adresează cititorilor pentru că de obicei stă cu capul plecat şi oarecum îndoit de mijloc, altfel nu-mi explic.

Distinsul domn Hera reuşeşte să introducă într-o singură frază atât un atac grobian asupra cititorilor cât şi o dezinformare şi tentativă de manipulare de dimensiuni ciclopice.

"Doi jurnalişti au fost înlăturaţi". Sesizaţi dezinformarea şi manipularea? Oana Stancu şi Adrian Ursu jurnalişti? Serios? De când?

Urmând logica stimatului domn Hera putem construi un articol în care să dezavuăm încadrarea lui Josef Mengele în tagma criminalilor de război nazişti?

În fond "doctorul" Mengele a absolvit o şcoală de medicină şi purta halat alb "la lucru", tot aşa cum Oana Stancu şi Adrian Ursu au absolvit şcoli de jurnalism şi purtau lavalieră. "Lucrările" lui Mengele erau experimente ştiinţifice sau manifestări ale sadismului psihopat? Era "Ora de foc" o emisiune moderată de Oana Stancu şi Adrian Ursu sau un mijloc de defulare a frustrărilor personale şi de "trust" prin metode gestapoviste?

Poate da "superiorul" domn Hera un răspuns arogant la aceste întrebări?

Acest proces nu are nicio legatură cu justiţia, este doar consecinţa luptei mele directe cu regimul Traian Băsescu. Domnia sa a început o vânătoare împotriva mea folosind toate instituţiile coercitive. Începând de azi, am inceput şi eu o vânătoare împotriva lui şi a tuturor care îl sprijină.

Micul ilegalist persecutat îşi permite într-o sală de judecată, din mijlocul procurorilor şi poliţiştilor, să profereze asemenea ameninţări. Atât de cruntă este dictatura ce-o trăim încât orice dobitoc poate comite o infracţiune şi apoi să plece liniştit pe propriile picioare rotile.

Să fim bine înţeleşi, una e să spui "de azi suntem în război" şi cu totul altceva "de azi te vânez".
Vânătoarea implică pândă sau hăituire urmate de ucidere. Războiul poate fi şi "rece", mediatic, virtual, vânătoarea induce o acţiune fizică, reală.

Art. 193 Cod Penal:
Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soţului ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să o alarmeze, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.

"Vânătoare împotriva lui şi a tuturor care îl sprijină" este mult prea mult pentru a fi trecut cu vederea chiar şi în cazul infractorului Sorin Ovidiu Vîntu.

Vine gurnalistu' Unu' la "Te-Ve" şi ne dă cu bomba obţinută "pi sursi" dă la Partidu' Politic.
Mai încolo merje gurnalistu' Altu' la Omu' dîn Partidu' Politic şi zîci: "Ce spui bre' despre bombă?". "Oi, oi, oi ce bombă mareeeee!", răspunde Omu'. Gurnalistu' Altu' insistă: "Bre' da sigur îi bomba bombă, văzuşi când puseră fitil?". "Ei na, nu ştiu nica bre' auzîi şi io la Te-Ve...", zice Omu' deconcertat.

Uite aşa ne umplem de "breaking-news" şi de discuţii interminabile pe marginea unor subiecte false. O bandă a lui Möbius pe care gurnaliştii noştrii cei de toate zilele defilează voioşi şi slugarnici sub înţeleapta îndrumare a politrucilor slujbaşi la mafioţi.