* Atât Iisus cât şi Buddha şi-au făcut intrarea templu la vârsta de 12 ani şi ambii şi-au impresionat asistenţa prin înţelepciunea cuvintelor.
* Atât Iisus cât şi Buddha au trăit mulţi ani în recluziune - Buddha 47 şi Iisus 40.
* Atât Iisus cât şi Buddha s-au îndreptat spre un smochin în vremuri de foamete.
* Atât Iisus cât şi Buddha şi-au început apostolatul în jurul vârstei de 30 de ani.
* Atât Iisus cât şi Buddha au fost ademeniţi de "cel rău" la începutul apostolatului.
* Atât Iisus cât şi Buddha s-au străduit să aducă regatul cerurilor pe Pământ.
* Atât Iisus cât şi Buddha au mers pe apă.
* Atât Iisus cât şi Buddha şi-au transmis învăţăturile prin pilde, maxime şi parabole.
* Atât Iisus cât şi Buddha au avut câte 12 discipoli din care primii doi erau fraţi.
* Atât Iisus cât şi Buddha au avut câte un discipol favorit printre cei 12.
* Atât Iisus cât şi Buddha au fost trădaţi de unul din cei 12 discipoli.
* Atât Iisus cât şi Buddha s-au opus prelaţilor "oficiali".

Dacă cele de mai sus sunt pure întâmplări sau nu rămâne de văzut. Cert este că există voci care pretind că povestea lui Iisus, aşa cum apare ea în Noul Testament este un plagiat după povestea lui Buddha. Invers nu se poate pentru că budismul este mai vechi decât creştinismul. Iar analiza atentă a evangheliilor budiste pare să confirme teoria că evengheliile creştine sunt doar copii uşor modificate ale acestora.
_

"Mergi în Athos, acolo-i Grădina Sfîntă, locul lui Dumnezeu pe Pămînt.
Acolo vei afla tainele vieţii, îţi vei scălda sufletul în adevăratul izvor al credinţei"

Muntele Athos! Cine, dintre creştinii ortodocşi, n-a visat să ajungă măcar o dată în viaţă în acest "Ierusalim" ceresc?! Cine, dintre oamenii credincioşi n-a visat să trăiască o clipă de iluminare sub aura de spiritualitate a acestui Munte Sfânt, în această binecuvântată grădină a Sfintei Fecioare? Altar al creştinismului, punctul cel mai misterios din Marea Egee. Farul dreptcredincioşlor din Bizanţ. Colţ sălbatic, departe de zgomotul lunii, lăcaş de visare plăcută, "Romă" a Orientului!

O confederaţie neocreştină! O republică autohtonă! Un stat monahal, independent, care dispune liber de sine, de cultura şi spiritualitatea sa! Locul unde se păstrează şi se perpetuează de peste o mie de ani o viaţă monahală cum nicăieri nu se mai află în lume.
În această patrie a "păcii divine", în "acest paradis pământesc", a doua patrie a monahilor români, se cultivă neîncetat rugăciunea, privegherea de noapte, fecioria, dragostea, tăcerea, smerenia, aşteptarea şi jertfa.

A te număra printre creştinii privilegiaţi, care, cu un paşaport de "liberă trecere", pot vedea cu ochii inimii "o altă lume", plină de farmec, în care privind feţele monahilor ş schimnicilor ai sentimentul că revezi cum coboară de pe pereţii frescelor acele figuri de sfinţi, cu feţe spirituale, cu bărbi lungi, cu odăjdii în care toate motivele florale se întrepătrund, este o bucurie de nedescris.

Nu poţi să nu tresari şi să nu ai conştiinţa nimicniciei tale. Nu poţi să nu simţi că, prin păcatele tale lumeşti, întinezi puritatea şi sfinţenia acestor locuri de icoană unică. Hotărârea de a parcurge această lume de o linişte desăvârştă, cu sufletul aproape de Dumnezeu, reprezintă pentru trecătorul grăbit o adevărată binecuvântare, pe care ţi-o poate da numai credinţa. La capătul acestor drumuri temerare, vei descoperi o viaţă monahală care supravieţuieşte aici de peste o mie de ani, înfrumuseţând lumea prin har. În această "Grădină a visului" şi a "păcii cereşti", intri cu sfială şi cu inima strânsă, deoarece vezi cum s-au năruit chipurile sfinţilor de pe pereţii paracliselor, cum putrezesc unele altare, iar grinzile multor chilii s-au prăbuşt sub povara anilor. Privindu-le, rămâi contrariat, parcă Dumnezeu şi-a luat mâna de pe ele, iar monahii care le-au îngrijit şi în care ş-au dat duhul, parcă privesc neputincioşi din înaltul cerului, cum se destramă pe marele caier al timpului, comorile lor de suflet.

Fragmente din "Clopotele Athosului"
de Bucur Chiriac (n. 1932)

Este imposibil să defineşti spiritualitatea. Nimeni nu poate explica cu exactitate ce este ea, cum funcţionează şi de ce acţionează. Nimeni nu poate concepe un ghid din zece paşi care să permită atingerea spiritualităţii. Mulţi şi-ar dori asta dar este pur şi simplu imposibil.
Spiritualitatea este diferită pentru fiecare individ în parte.
Imaginaţi-vă o lampă al cărei abajur este compus din faţete colorate. Roşu, galben, verde, portocaliu, fiecare latură este diferită. Însă becul lămpii este cel ce eliberează lumina care face ca faţetele abajurului să-şi reverse armonia culorilor. Acel bec este echivalentul spiritualităţii.

Spiritualitatea este:
* Un mod de a experimenta viaţa
* O cale de exprimare a conştienţei.
* O recunoaştere a trăirilor.
* Un mod de a observa.
* O cale de a explora universul exterior şi interior.
* O recunoaştere şi o căutare a frumuseţii
* O atitudine şi o perspectivă.
* O viziune asupra superlativelor existenţiale.

Spiritualitatea nu este:
* Renunţarea la iubire şi îmbrăţişarea ostilităţii.
* Negarea iertării şi exacerbarea condamnării.
* Uitarea toleranţei şi promovarea intoleranţei.
* Rigiditate în procesul gândirii.
* Lepădarea de modestie şi manifestarea aroganţei.
* Dezinteresul faţă de misterele existenţiale şi dezvoltarea autosuficienţei.

În concluzie, pentru atingerea spiritualităţii, mintea individului şi gândurile sale trebuie să fie la fel de transparente ca faptele şi vorbele sale, creându-şi astfel un câmp energetic în interiorul unui univers în care toţi cei ce rezonează la acestea se simt atraşi.