Pe cât de fals este conceptul că un element media este un soi de tribună deschisă de la care publicul poate spune orice i-ar trece prin cap, tot atât de falsă este şi ideea că un element media este un soi de organizaţie de binefacere.

Funcţia de bază a unui element media este cea de colectare şi de transmitere a ştirilor şi urmează să vorbim ceva mai încolo despre genul ştirilor ce se pretează a fi colectate şi publicate. O a doua funcţie a elementului media este elucidarea şi comentarea ştirilor precum şi stabilirea de relaţii între acestea. În sfârşit, cea de-a treia funcţie este furnizarea de conţinut de interes general.

Pentru editor nu există piatră de încercare mai mare decât recunoaşterea unei ştiri; de cele mai multe ori aceasta ţine de un soi de instinct, ceva asemănător celui de-al şaselea simţ. Pentru a discerne, din imensa grămadă de materiale şi subiecte colectată, nu doar un element care poate suscita interesul publicului dar şi care anume nuanţă ori aspect al acestuia va avea cel mai mare impact, să fii în stare să anticipezi seara sau în puterea nopţii care va fi subiectul despre care toată lumea va dori să afle şi să comenteze a doua zi, necesită un talent deosebit.

Publicul a fost şi va fi întotdeauna avid de informaţii "calde". Nimic nu este mai facil pentru un editor decât să preia şi să "croşeteze" pe marginea unui subiect ce se află deja pe piaţă şi este comentat de toată lumea; dar nu astfel se construieşte succesul. Sunt elemente media care difuzează orice fel de ştiri dar întotdeauna cu întârziere, nu reuşesc să prindă valul interesului de moment al publicului şi toacă la nesfârşit subiecte moarte şi îngropate. Atenţia publicului poate fi focalizată numai asupra câte unui punct de critic iar interesul acestuia pentru un subiect se disipează cu celeritate; succesul unui element media constă în abilitatea de a descoperi aceste puncte critice sau promptitudinea cu care tratează subiectul, cel mai adesea din unghiuri diametral opuse.

Thomas Cole s-a născut în 1801 în localitatea engleză Bolton şi a emigrat în 1818, împreună cu familia, în Statele Unite. În primii ani de după emigrare Cole a locuit, pentru scurte perioade de timp, în Philadelphia, Ohio şi Pittsburgh, câştigându-şi traiul ca portretist itinerant.

În 1825 Thomas Cole descoperă peisajele încântătoare din zona munţilor Catskill şi realizează o serie de micro peisaje pe care le expune în cadrul unei expoziţii organizate la New York. Cu ocazia acestei expoziţii artistul intră în atenţia unor figuri proeminente ale protipendadei metropolitane, printre care se numără Asher B. Durand care avea să-i devină prieten pe viaţă.

Între 1829 şi 1831 artistul călătoreşte prin Europa, mai întâi în Anglia pentru studii şi probleme de afaceri, mai apoi în Franţa şi Italia, de data aceasta în scop pur turistic. În Noiembrie 1832 Thomas Cole revine la New York şi organizează o expoziţie personală cu picturile executate în timpul periplului european, eveniment ce i-a consolidat reputaţia deja stabilită în rândul potentaţilor vremii.

Curând după aceea Cole se stabileşte în Cedar Grove unde continuă să lucreze cu intensitate, tematica picturilor sale oscilând între atât de îndrăgitele peisaje din zona Catskill şi adevărate serii de alegorii cum ar fi celebra "The Course of Empire".


În 1836 se căsătoreşte cu Maria Bartow, iar după acest eveniment locuinţa familiei Cole începe să fie din ce în ce mai frecventată de o multitudine de celebrităţi ale vieţii artei şi culturii ale acelor vremuri.

În 1841 Thomas Cole întreprinde un nou voiaj prin Europa, vizitând, pe rând, Anglia, Franţa, Italia şi Elveţia, fiind foarte bine primit şi onorat peste tot. La un an după întoarcerea din această călătorie familia Cole începe să aibă dificultăţi financiare, situaţie ce se va accentua odată cu trecerea timpului.

În data de 6 Februarie 1848, după prânz, artistul începe să se plângă de o stare de slăbiciune generală iar la miezul nopţii starea sa se agravează atât de mult încât familia este nevoită să cheme doctorul care constată o criză acută de pleurezie şi o congestie pulmonară severă. Thomas Cole pierde lupta cu boala în seara zilei de 11 Februarie 1848.

Citeşte aici despre Thomas Cole

Citeşte aici despre Thomas Cole

Citeşte aici despre Thomas Cole

Citeşte aici despre Thomas Cole

Citeşte aici despre Thomas Cole

Citeşte aici despre Thomas Cole

Citeşte aici despre Thomas Cole

Materia întunecată (I)
E = mc². Este poate cea mai cunoscută ecuaţie şi cu siguranţă cu toţii ne aducem aminte de ea din vremea când eram la şcoală. Este la fel de genială ca cel care a imaginat-o numai că atunci când încercăm să o aplicăm spaţiului ne alegem cu o anomalie. Şi încă cu una de proporţii. Dacă o utilizăm pentru a determina cam câtă materie există în Univers constatăm că ne lipseşte cam 96% din total. Cu alte cuvinte, noi am descoperit doar 4% din materia Universului.

Nu vă uitaţi la mine că restul nu l-am luat eu!

Nişte cercetători cu iniţiativă, ca să nu fie prinşi pe picior greşit, au ieşit la rampă şi au zis că restul de 96% este reprezentat de două componente omniprezente dar invizibile, energia întunecată (73%) şi materia întunecată (23%). Problema cu materia întunecată este că existenţa ei este foarte greu de dovedit. Este invizibilă, intangibilă, lumina şi undele radio o străbat fără a fi în vreun fel afectate, cu alte cuvinte detectarea ei este extrem de dificilă.

Când un individ oarecare ia contact pentru prima oară cu teoriile referitoare la materia întunecată, va avea tendinţa să pufnească în râs la auzul veştii că nu există instrumente capabile să-i detecteze prezenţa. Nici măcar cercetătorii nu sunt 100% siguri că ea există. Însă materia întunecată este una din puţinele teorii existente ce încearcă să explice diferenţa între masa calculată şi cea observată în Univers. Iar singura metodă de detecţie a ei este studierea comportamentului corpurilor din imediata apropiere.

Unul din pionierii teoriei materiei întunecate a fost astrofizicianul de origine elveţiană (am putea spune europeană pentru că tatăl era elveţian, mama cehoaică şi s-a născut în Bulgaria) Fritz Zwicky. El a "detectat" materia întunecată în cursul anului 1933 în timp ce studia mişcarea galaxiilor din roiul de galaxii Coma Berenices. Încercând să afle masa acestora bazându-se mai întâi pe intensitatea strălucirii lor şi mai apoi pe teorema virialului, a avut o revelaţie. Rezultatul calculului efectuat cu cea de-a doua metodă era de 160 de ori mai mare decât cel obţinut cu prima metodă.